Fie că apar după o noapte nedormită, o perioadă stresantă sau sunt instalate deja de multă vreme, cearcănele sunt o problemă cosmetica frustrantă. Ne răpesc din frumusețe, dându-ne un aspect trist și lipsit de tonus. Mai mult decât atât, uneori, cearcănele nu indică doar lipsa de odihnă, ci pot fi cauzate de lipsa unor vitamine sau chiar anumite afecțiuni. 

Tipuri de cearcăne 

Aspectul de oboseală crește odată cu vârsta din cel puțin două motive: pentru că se resoarbe natural grăsimea facială și pentru că mușchii orbiculari și pielea se lasă progresiv. 

Cearcăne de conformație sau genetice

Dacă vă numărați printre persoanele cu orbita adâncă și mușchiul orbicular subțire se poate să fi observat predispoziția spre cearcăne accentuate încă din adolescență sau copilărie, mai ales dacă și pielea din jurul ochilor este subțire sau palidă. 

Cearcăne de culoare

Zona de sub ochi este prima care arată deficiențele de somn, lipsa hidratării și alimentația nesănătoasă. Odată cu înaintarea în vârstă, pielea pierde elastină și colagen, iar capilarele devin mult mai vizibile.

Dacă aveți tenul deschis la culoare, cearcănele vor fi albastre. În schimb, dacă aveți tenul mai închis, cearcănele dvs. vor fi vineții sau maro închis. Intensitatea culorii crește dacă nu beți suficientă apă, nu consumați fructe și legume proaspete, vă expuneți des la stres fizic sau psihic și fumați. 

Alergiile sau virozele respiratorii pot avea același efect, deoarece afectarea unui organ vecin ochilor (nasul în aceasta situație) determină reacția de dilatare a capilarelor.

Pungi sub ochi

Acumularea de limfă în pleoapa inferioară formează inesteticele pungi de sub ochi. Acestea pot dispărea cu oarecare ușurință prin repaus, somn și hidratare, însă,  netratate coresponzator, devin fibroase și permanente.

De asemenea, pungile de sub ochi pot indica boli renale, alergice, tiroidiene, circulatorii dar și sinuzite, rinite, deviații de sept și alte probleme medicale. 

Alunitele sunt formatiuni de natura benigna, ce apar in urma multiplicarii necontrolate a melanocitelor. Ele se regasesc de obicei pe suprafata pielii sau in membranele mucoase, iar in termeni medicali sunt denumite nevi melanocitici. 

Caracterul benign al nevilor este indicat atat de aspect - forma ovala, suprafata regulata, dimensiuni de pana la 5 milimetri, culoare maro, roz sau alba. In cazul unei schimbari a aspectului sau texturii, este indicat sa mergeti la dermatolog pentru un consult specializat.  

Tipuri de alunite

Cauzele aparitiei alunitelor

Alunitele apar atunci cand celulele de la nivelul pielii, denumite melanocite, cresc in formatiuni anormale. Melanocitele sunt distribuite la nivelul pielii cu scopul de a produce pigmentul natural care coloreaza pielea.

Diagnosticarea alunitelor

Este extrem de important ca alunitele sa fie diagnosticate in mod corect si in timp util, de catre medicul dermatolog. Pentru evitarea oricaror complicatii, va recomandam un control anual al alunitelor, cu precadere la finalul sezonului cald, cat si in cazul in care obserati vreo schimbare la alunitele pe care le aveti. 

Semne care indica necesitatea unui consult dermatologic 

Cea mai grava forma de complicatie la nivelul alunitelor este melanomul, una dintre cele mai rare si mai agresive tipuri de cancer de piele. Pentru a va asigura ca alunitele dumneavoastra sunt sanatoase si lipsite de riscuri, verificati periodic starea lor, dar mai ales in cazurile de mai jos. 

Ingrijirea alunitelor

Alunitele sunt, in general, formatiuni benigne si nu necesita tratament. Pentru o buna ingrijire a pielii si evitarea oricaror probleme sau complicatii, sunt necesare, totusi, minume masuri de precautie. 

Protectia solara, prin folosirea produselor cosmetice cu factor ridicat SPF, a palariilor si ochelarilor de soare este esentiala in preventia aparitiei de noi alunite si a riscului de malignizare a celor existente. 

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.

Ce este dermatita atopica si cum se manifesta?

Dermatita atopica este de regula prima afectiune care apare in derularea asa-numitului mars alergic, un procent semnificativ dintre copiii afectati dezvoltand ulterior rinita alergica si astm.

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.


Ea afecteaza in mod caracteristic prima copilarie dar poate debuta la toate grupele de varsta. Aproximativ 60% din cazuri apar inainte de primul an de viata si, pana la 85% din cazuri, debutul bolii este pana la varsta de 5 ani.

Factorii care contribuie la dezvoltarea dermatitei atopice

La producerea dermatitei atopice contribuie mai multi factori, iar expresia ei clinica este guvernata de interactiunile complexe dintre acestia. Aproximativ 70% dintre pacienti au un istoric familial de atopie, deci foarte importanti sunt factorii genetici. Cauza principala a producerii acestei afectiuni este reprezentata de alterarea barierei cutanate datorita unor tulburari ale metabolismului lipidelor din epiderm, caracterizata fiind din punct de vedere clinic de tegumentele foarte uscate sau asa numita xeroza cutanata. La acestea se alatura anomalii imunologice, factori agravanti ai leziunilor cutanate preexistente si factori neuroendocrini.


Dintre factorii care pot cauza o dermatita atopica, cel mai frecvent incriminati sunt alergenii alimentari ca laptele de vaca, ouale, alunele, arahidele, soia, cerealele - in special graul, pestele, fructele de mare, alergeni respiratori ca acarienii din praful de casa, infectiile cutanate de tipul stafilocociilor sau diverselor micoze, agentii de curatare, parfumurile, detergentii, sapunurile sau alte substante care usuca pielea, imbracamintea din materiale sintetice sau din lana. Temperatura ambientala prea ridicata si stresul emotional vor favoriza transpiratia, agravand pruritul cutanat.

Manifestarile dermatitei atopice

Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile, iar aspectul leziunilor ca si distributia lor sunt diferite in functie de varsta pacientului. Astfel, se descriu 3 faze ale dermatitei atopice:

Complicatiile dermatitei atopice

Complicatiile dermatitei atopice sunt in principal infectii cutanate bacteriene, virale sau fungice datorate unei sensibilitati cutanate crescute fata de diversi agenti infectiosi. Nu sunt rare nici complicatiile locale sau sistemice ale corticoterapiei si deloc de neglijat complicatiile survenite in dezvoltarea neuropsihica si emotionala a copiilor ca si impactul negativ al bolii asupra relatiilor intrafamiliale.


Dermatita atopica este o boala cu evolutie imprevizibila, marcata de multiple acutizari ce se pot produce uneori in ciuda respectarii regulilor de dieta sau de ingrijire optima a pielii. Majoritatea cazurilor de dermatita atopica cunosc o ameliorare sau chiar vindecare la varsta adulta, fiind posibile exacerbari intermitente ale bolii pe tot parcursul vietii, mai ales in conditii de stres fizic sau emotional.

Tratamentul dermatitei atopice

Tratamentul dermatitei atopice urmareste evitarea contactului cu factorii declansatori ai leziunilor, controlarea mancarimii, suprimarea inflamatiei pielii, refacerea barierei cutanate si influentarea complicatiilor infectioase si neuropsihiatrice.


Mai ales cand debutul bolii este in copilarie, pentru obtinerea unui control al acesteia este nevoie de o stransa colaborare intre familia copilului cu dermatita atopica, medicul de familie, pediatru, alergolog si dermatolog. Eforturile conjugate ale acestora vor fi orientate spre depistarea factorilor declansatori prin efectuarea unor teste alergologice complexe, stabilirea masurilor de profilaxie, a dietelor si a tratamentelor specifice care sa previna cronicizarea si sa impiedice evolutia naturala a bolii ce presupune asocierea altor afectiuni alergice.

Cand vorbim despre grasimea corporala, de cele mai multe ori ne referim la doua categorii: viscerala si subcutanata.

Grasimea viscerala este cea acumulata in abdomen, in spatiile dintre organe - intestine, ficat, splina, etc. si este extrem de periculoasa, fiind asociata cu riscul crescut de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, risc crescut de cancer la san sau afectiuni la nivelul colecistului. Cantitatea de grasime viscerala este influentata mostenirea genetica, modificari hormonale si schimbari ale organismului odata cu inaintarea in varsta. Pe scurt, procesul de acumulare a grasimii la nivelul abdomenului decurge in felul urmator:  celulele adipoase viscerale marite elibereaza acizi grasi direct in ficat prin vena porta, iar acestia sunt stocati in pancreas, inima si in organele abdominale. Intrucat aceste zone nu sunt menite sa stocheze acizi graşi, apar probleme de funcţionare a organelor interne. 

Grasimea subcutanata se afla imediat sub piele, fiind grasimea corporala stocata in celulele numite adipocite. De aici si termenul de tesut adipos. Femeile tind sa acumuleze exces de grasime subcutanata pe solduri si coapse, iar barbatii pe abdomen, piept şi umerie. 

La nivelul abdomenului, corpul uman are ambele tipuri de grasime, de aceea, in urma unei masuratori a circumferintei taliei, putem doar estima cantitatea de grasime viscerala. In general, depasirea a 88 de centimetri la femei si 102 centimetri la barbati in circumferinta taliei indica un risc crescut ale aparitiei de boli asociate grasimii viscerale.

Tipul de grasime, structura celulara, diferentele anatomice si fiziologice intre oameni fac necesara o investigatie amanuntita din punct de vedere medical si estetic, urmata de tratarea cu grija a fiecarei zone, folosind tehnologii de top. 

Portofoliul nostru de terapii pentru remodelare corporala este variat, in centrul atentiei fiind in primul rand sanatatea si confortul dumneavoastra.

Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana), care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei. 

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala). 

Simptome

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta. 
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia, cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale. 

Semnele si simptomele includ: 
- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial;
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala;
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate sub unghia afectata de infectie;
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata. 

Onicomicoza alba superficiala este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti. 

Tratament

Tratament - generalitati

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.

Riduri (piele îmbătrânită) -„brazde” mai mult sau mai puţin fine, cute sau șanțuri în piele care se formează ca urmare a scăderii producţiei de colagen (un tip de ţesut conjunctiv), fiind un rezultat al procesului natural de îmbătrânire.

Pielea normală sănătoasă are o epidermă frumoasă, cu o suprafață netedă cheratinizată, iar la exterior are un strat care acționează ca o bună barieră pentru apă și a factorilor de mediu. Componente, cum ar fi colagen (care oferă fermitate pielii), elastină (care furnizează elasticitatea pielii) și glicozaminoglicani sau glicozaminoglicani (care mențin pielea hidratată) sunt abundente.

Însă, începem să îmbătrânim din momentul în care ne naștem, iar de-a lungul vieții noastre efectele îmbătrânirii sunt evidente în corpurile noastre. Până la aproximativ 20 de ani, efectele îmbătrânirii sunt în curs de dezvoltare. Începând de la 20 de ani noastre, efectele îmbătrânirii încep să fie vizibile pe piele. După vârsta de 20 de ani, pielea unei persoane produce aproximativ cu 1% mai puțin colagen, în fiecare an. Ca rezultat, pielea devine mai subțire și mai fragilă cu vârsta. De asemenea, este diminuată funcționarea glandelor sudoripare și sebacee și astfel scade și producția de elastină.

Îmbătrânirea programată genetic și cronologic produce modificări biochimice în colagen și elastina, țesutul conjunctiv care dau pielii fermitatea și elasticitatea. Programul genetic pentru fiecare persoană este diferit, astfel încât pierderea de fermitate si elasticitate a pielii are loc la viteze diferite și momente diferite la o persoană în comparație cu o alta.

Ridurile sunt de două feluri: de suprafață (fine și temporare) și de profunzime.

Riduri (piele îmbătrânită). Cauze

Tratament pentru piele îmbătrânită (riduri)

Primul gest

Pe lângă produsele cosmetice potrivite tipului tău de ten, demachierea în fiecare seară şi monitorizatul în oglindă, e necesară şi utilizarea măştilor şi scruburilor. Cu toate acestea, pentru a rezolva problema porilor dilataţi, trebuie să alegi o abordare integranta. 

Porii produc o substanţă numită sebum. Este necesar ca pielea să fie hidratată şi saturată cu oxigen. De asemenea, aceştia ajută la absorbţia ingredientelor sănătoase din cosmetice. Dar dacă pielea produce prea mult sebum şi nu este îngrijită corect, porii se dilată şi acumulează murdărie, ceea ce poate duce la acnee. 

Care sunt cauzele porilor dilataţi?


Excesul de producţie de sebum. Acest lucru poate fi cauzat de o alimentaţie proastă, de stres, de expunerea la soare fără protecţie, de îngrijirea incorectă a pielii sau de cosmeticele comedogene. 

Scăderea elasticităţii. Odată cu înaintarea în vârstă, producţia de colagen încetineşte, pielea devine mai puţin elastică, iar porii par mai mari. Deteriorările cauzate de expunerea la soare fără protecţie conduc, de asemenea, la distrugerea colagenului.

Gena. Oamenii de ştiinţă au descoperit că porii unei femei asiatice nu se schimbă mult odată cu vârsta, în timp de porii unei femei indiene sunt predispuşi să se dilate. Nu poţi schimba genele, dar dacă schimbi abordarea cu privire la ritualul de îngrijire a pielii şi ai grijă la alimentaţie, pielea ta va arăta mai bine. 

Alimentaţia corectă

Dacă tenul tău se îngraşă la doar 1 oră după îngrijirea de dimineaţă, înseamnă că pielea ta produce prea mult sebum.

E necesar să reduci numărul de carbohidraţi pe care îi consumi. Zahărul, pâinea albă, orezul alb şi alte alimente cu un indice glicemic ridicat fac ca pielea să producă mai mult sebum, iar porii se blochează, ceea ce poate duce la acnee. 

Adaugă ierburi şi condimente în mâncare. Scorţişoara, oregano, cuişoare, ghimbir şi usturoi, toate acestea împiedică procesele care duc la îmbătrânirea pielii şi scăderea elasticităţii. 

Curăţarea şi hidratarea

Pielea cu pori dilataţi trebuie să fie curăţată şi hidratată de două ori pe zi. Rămăşiţele cosmetice, celulele moarte ale pielii şi murdăria blochează porii. După curăţarea pielii, trebuie să o hidratezi cu un produs care te protejează de razele UV, de murdărie şi care e benefică elasticităţii. 

Ridurile sunt cute, pliuri sau incretituri ale pielii, care apar odata cu imbatranirea. Aparitia ridurilor este un fenomen natural, ce face parte din procesul de inaintare in varsta. Zonele care au cel mai mult de suferit de pe urma aparitiei ridurilor sunt: fata, gatul si mainile.

Pe langa factorul genetic, expunerea la radiatiile solare, deshidratarea, fumatul si unii factori de mediu pot contribui la aparitia ridurilor.

Din ce cauza apar ridurile
Pe masura ce inaintam in varsta, pielea devine mai subtire, mai uscata si isi pierde din elasticitate si fermitate. Productia de colagen scade dupa varsta de 20 de ani, iar despre colagen se stie ca mentine pielea ferma si elastica. Nivelul de elastina scade si el treptat, odata cu inaintarea in varsta. Asadar, imbatranirea este de vina pentru aparitia ridurilor. Nu exista insa o varsta la care apar, aceasta diferind de la o persoana la alta, in functie de bagajul genetic, precum si de atentia acordata tenului de-a lungul timpului. Unele persoane observa primele riduri in jurul varstei de 40 de ani, in timp ce altele se pot confrunta cu aceasta problema inca de la 20 de ani.  
     Factori care favorizeaza aparitia ridurilor

O serie de factori pot contribui la aparitia ridurilor – unii pot fi controlati, in timp ce altii nu.

 Factorul genetic – acesta, de pilda, nu poate fi tinut sub control intrucat face referire la bagajul genetic al individului, primit de la parinti si bunici.Factorii de mediu – poluarea este un factor care poate contribui la aparitia timpurie a ridurilor, insa si expunerea la substante nesanatoase precum fumul de tigara ori anumite substante care declanseaza stres oxidativ la nivelul pielii pot fi responsabile pentru aparitia ridurilor. Expunerea la radiatiile UV creste, de asemenea, riscul de aparitie prematura a ridurilor, fie ca vorbim despre statul la plaja sau bronzul obtinut la solar. Radiatiile ultraviolete distrug fibrele de colagen si elastina, facand pielea sa isi piarda elasticitatea si fermitatea. Fumatul si consumul de alcool – aceste doua vicii pot favoriza apartia prematura a ridurilor. Fumatul reduce fluxul sanguin de la nivelul pielii, in timp ce alcoolul deshidrateaza pielea, favorizand formarea ridurilor. Expresii faciale repetate – miscarile si expresiile faciale duc la aparitia asa-numitelor riduri de expresie. Acestea apar din cauza rasului, incruntarii sau grimaselor facute in mod repetat. expresiile faciale duc la aparitia asa- numitelor riduri de expresie. Acestea apar din cauza rasului, incruntarii sau grimaselor facute in mod repetat.

Cum poti incetini aparitia ridurilor

Mai devreme sau mai tarziu, ridurile tot vor aparea pe chipul, gatul sau mainile tale. Insa ideal ar fi ca acest lucru sa se petreaca cat mai tarziu.

Iata ce poti face pentru a amana aparitia ridurilor:

Pielea grasa este consecinta a doua probleme: hipersecretia de sebum si o cantitate marita de grasimi in tesutul adipos subcutanat.

Caracteristici 

Hiperactivitatea glandelor sebacee poate fi influentata de factori interni - tulburari nervoase, hepatice sau endocrine, precum si de factori externi - surmenaj, o alimentatie bogata in grasimi si glucide, ingrijire precare sau defectuoasa a pielii. 

Tipuri de ten gras:

Tenul gras uleios

In urma scurgerii libere a sebumului la nivelul pielii, tenul  devine uleios. Se caracterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii, pori deschisi, aspect lucios, de culoare galbuie, cu granulatie neregulata. 

Aspectul tenului este urmatorul:

• la examenul vizual se văd porii deschiși (ca o coajă de portocală), aspect lucios, unsuros, culoare gălbuie (predomină cheratina în stratul superficial);
• la examenul prin palpare se simte o piele granuloasă; pielea este îngroșată; aderența este păstrată datorită cantității suficiente de grasimi fixe din țesutul subcutanat; pielea este elastică și fermă (opune rezistență la palpare).
• la examenul cu lama de sticlă sau foița de țigară lasă urmă grasă, se păteaza cu grasime. Uneori este aspră datorită sebumului uscat și a celulelor ce se descuamează (deshidratare superficială determinată de hidrofobie, în stare de seboree fiind hidrofob, iar în stare normală fiind hidrofil, această anomalie blochează circulația apei). Este o piele sensibilă la acțiunea factorilor mecanici. Sebumul instituie și un mediu prielnic pentru dezvoltarea microbilor și prezintă o receptivitate la infecții microbiene.
• PH-metrul pune în evidență un pH alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltării unor microbi; de aici tendința de infectare a tenurilor grase neîngrijite corespunzător.

Tenul gras asfixic

Se datoreaza neingrijirii sau ingrijirii necorespunzatoare a tenului gras uleios, ceea ce determina activitatea pronunțată a glandelor sebacee. Se observa comedoane, culoarea pielii este cenusie, pielea este aspra si groasa.

Caracteristici: 

Uneori, comedoanele nu se exteriorizeaza ca puncte negre, sebumul se inchisteaza in piele si formeaza chisturi sebacee, care la palpare apar ca niste bataturi (induratii). 

Tratamentul urmareste, in primul rand, evacuarea comedoanelor pentru a elibera porii si a inlesni respiratia pielii. In al doilea rând, se urmărește refacerea aspectului pielii prin închiderea porilor. 

Observatii  

Alaturi de rutina de ingrijire, stilul de viata si mediul inconjurator sunt foarte importante in reglarea secretiei de sebum si intretinerea aspectului armonios al pielii cu tendinte de ingrasare. 

Climatul fierbinte si umed are ca efect producerea marită de sebum si transpirație pentru reglarea temperaturii corpului si, in consecinta, accentueaza problemele tenului gras. 

Un ten uleios, neingrijit sau care a primit un tratament neadecvat, poate evolua spre 

Varicele sunt vene dilatate, proeminente, palpabile si vizibile la suprafata pielii, localizate la nivelul coapsei si al gambei. In stadiu incipient, sigurul disconfort al varicelor este de ordin estetic, iar tratamentul este de natura cosmetica. In lipsa unui tratament, pot aparea simptomele, iar insuficienta venoasa se agraveaza si poate deveni cronica. 

Tratament

In functie de marimea venelor, localizarea lor, simptomatologie si posibile afectiuni asociate, tratamentul varicelor poate fi:

Principalele metode terapeutice

Toate metodele de tratament comporta un grad de risc, de aceea, in urma consultului, medicii nostri vor avea o discutie detaliata cu dumneavoastra. Veti primi informatiile necesare si raspunsurile la toate intrebarile pe care le aveti legate de varice si tratamente, iar decizia terapeutica va fi luata de dumneavoastra, sub indrumarea medicului. 

De ce apar varicele 

In cele mai multe cazuri, exacerbarea venelor superficiale este rezultatul unei boli a sistemului venos din profunzimea piciorului, afectiune numita insuficienta venoasa. Datorita gravitatiei, cantitatea de sange din venele membrelor inferioare se mareste, determinind cresterea in volum a venelor superificiale ale piciorului. In timp, venele superficiale devin mai lungi, proeminente, sinoase, ingrosate si dureroase. Boala varicoasa poate fi congenitala, poate sa apara dupa traumatisme sau lovituri ale picioarelor, insa cauza a varicelor este functionarea deficitara a valvelor de pe traiectul venelor piciorului. Aceste valve au rolul de a permite sangelui sa circule dinspre laba piciorului spre inima, impiedicand astfel reintoarcea lui la nivelul piciorului (refluxul venos). 

Factori de risc pentru boala varicoasa 

Cauzele slabirea structurii peretelui venos

Indiferent de cauze, valvele venoase nefunctionale fac ca sangele sa stagneze la nivelul picioarelor, conducand astfel la cresterea presiunii in vene, urmata de dilatarea lor si aparitia complicatiilor bolii varicoase: durere, umflarea picioarelor, modificarea pielii la nivelul gambei, sangerarea, tromboza.  

Termeni si conditiiANPC
Copyright Medissima @ 2019

MEDISSIMA

Medissima este o clinica inegalabila in Romania, prin prisma dotarilor tehnologice de ultima ora si a calitatii serviciilor oferite in domeniul esteticii medicale.

NEWSLETTER

Va rugam sa asteptati!

Va multumim pentru inscriere!

instagramfacebook-officialphone-handsetmap-markerlaptop-phonecross linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram