Dermatită atopică infantilă

Dermatita atopică este o afecțiune cutanată inflamatorie, cu evoluție cronică, caracterizată in principal de prurit (mâncărime).

Știai că dermatita atopică...

  • Reprezintă cea mai frecventă afecțiune cutanată a copilăriei, afectând 10-30% dintre copii;
  • Debutul caracteristic este în primul an de viată, însă poate să apară și in rândul adulților pentru 1-3% dintre adulți;
  • Se asociază frecvent cu un istoric personal familial de dermatită atopică, rinita alergică sau astm.

Cauzele dermatitei atopice

Dermatita atopică sau eczema, este reprezentată de disfuncția barierei cutanate, care permite interacțiunea ulterioară cu factorii de mediu.

Deteriorarea funcției de barieră a pielii apare ca urmare a:

  • producției scăzute de filagrină – proteina din epiderm (predispoziție genetica),
  • nivelului redus de ceramide și
  • pierderea de apă trans epidermică.

Cum recunoaștem dermatita atopică

Manifestarea clinică reprezentativă este mâncărimea (pruritul) care apare pe fond de piele uscată. Ulterior este acompaniată de leziuni eritematoase (roșii), uneori cu vezicule si cruste in suprafață. Acestea pot lua aspect de piele îngroșată (lichenificare) după o evoluție prelungită.

In funcție de vârstă și de localizarea leziunilor se clasifică în mai multe forme clinice: dermatita atopică infantila, a copilului și a adultului.

Cei mai importanți 6 factori agravanți ai dermatitei atopice:
  • Alergeni din mediu: polen, praf, acarieni, păr de animale
  • Agenți microbieni: exotoxinele Stafilococului auriu care acționează ca super antigene
  • Alimente: ouă, lapte, arahide, soia (factor agravant pentru copii)
  • Anotimpul rece
  • Îmbrăcăminte din lână
  • Stress- ul emoțional
Ce trebuie să știi când ai dermatită atopică

Dermatitei atopică are un caracter ondulant, cu perioade de acutizare si remisiune. Remisiunea spontană după vârsta de 5 ani, a fost descrisa la 40-60% dintre pacienți, cu episoade mai lungi de remisiune o data cu înaintarea în vârsta. Adulții cu dermatita atopică asociază frecvent astm, rinită sau conjunctivită.

Dintre complicațiile relatate de pacienți sunt de menționat, afectarea somnului și disconfortul major creat de mâncărime (prurit). Sunt descrise de asemenea si complicațiile infecțioase (bacteriene, virale, fungice) sau iatrogene – ca urmare a tratamentului cronic cu dermatocorticoizi.

Medicul dermatolog poate recomanda tratamentul potrivit pentru fiecare pacient, astfel încât confortul pacientului să existe chiar împreună cu acest diagnostic.

Diagnosticul se bazează pe examinarea clinica a pacientului si istoricul familial pozitiv. Daca medicul dermatolog remarcă o eventuală alergie va recomanda efectuarea unor teste specifice de către medicul alergolog. Semnele si simptomele caracteristice pentru stabilirea diagnosticului de dermatită atopică includ o evoluție cronica acompaniată de prurit (mâncărime), piele uscata si modificări de tip eczematos.

Reguli de aur în dermatita atopică

Tratamentul diferă în funcție de vârsta si de tipul de afectare cutanată. Pacienții sunt informați ca este o afecțiune care poate persista perioade îndelungate de timp. Prevenția constă în identificarea si eliminarea factorilor determinanți, precum și emolierea constantă a pielii . Aceste reguli de aur au scopul de a mari intervalul dintre episoade.

Elementele esențiale ale terapiei topice sunt: emolientele, dermatocorticoizii si inhibitorii de calcineurina;

Dermatocorticoizii se utilizează pe o perioada scurta de timp, zilnic pana se obține remisiunea apoi de 1-2x pe săptămâna; pacientul este informat că nu se recomandă oprirea bruscă a administrării, întrucât favorizează recidiva.

Inhibitorii de calcineurina sunt de asemenea indicați in tratarea episoadelor acute, cu o eficienta similara dermatocorticoizilor (nu sunt recomandați copiilor < 2 ani).

Terapia sistemica (corticoizi, imunomodulatoare, antihistaminice) este rezervată formelor severe de dermatita atopică sau refractare la tratamentele topice.

Masurile fizice includ fototerapia care este eficientă pentru faza acută și formele severe, însă impune utilizare limitată la copii.

Recomandări generale pentru ameliorarea dermatitei atopice
  • Dușuri sau băi cu apă călduța, nu fierbinte – limitarea timpului petrecut la 5-7 minute
  • Geluri de duș/ uleiuri de duș blânde special concepute pentru piele atopică
  • Uscarea pielii după duș prin tamponare
  • Emoliere zilnică a pielii în primele 3-5 minute după dus (creme, unguente sau loțiuni fără parfum, coloranți sau parabeni)
  • Evitarea produselor parfumate de tip spumă sau sare de baie
  • Utilizarea unui detergent hipoalergenic lichid, în locul celui de tip granule sau praf; evitarea balsamului de haine; clătirea suplimentara a hainelor
  • Haine de bumbac, lejere
  • Evitarea țesăturilor din lâna
  • Evitarea transpirației
  • Evitarea expunerii la temperaturi extreme, aer uscat
  • Menținerea unei temperaturi constante ambientale
  • Evitarea dietelor drastice care pot reduce aportul caloric (se ia în considerare dieta în cazul pacienților cu teste alergologice documentate și corelate cu diagnosticul de dermatită atopică)

Dermatita atopică este o afecțiune de durata (cronica) care nu poate fi vindecata, însă identificarea si eliminarea factorilor determinanți este cheia pentru păstrarea intactă a funcției de bariera a pielii, precum și pentru combaterea recidivelor. Medicul dermatolog poate găsi cea mai bună abordare terapeutică pentru fiecare pacient. În urma tratamentului, pacienții constată că pot avea confortul unui tegument bine îngrijit și bine tratat.

Sursă foto: https://www.narayanahealth.org/blog/atopic-dermatitis/

Fie că apar după o noapte nedormită, o perioadă stresantă sau sunt instalate deja de multă vreme, cearcănele sunt o problemă cosmetica frustrantă. Ne răpesc din frumusețe, dându-ne un aspect trist și lipsit de tonus. Mai mult decât atât, uneori, cearcănele nu indică doar lipsa de odihnă, ci pot fi cauzate de lipsa unor vitamine sau chiar anumite afecțiuni. 

Tipuri de cearcăne 

Aspectul de oboseală crește odată cu vârsta din cel puțin două motive: pentru că se resoarbe natural grăsimea facială și pentru că mușchii orbiculari și pielea se lasă progresiv. 

Cearcăne de conformație sau genetice

Dacă vă numărați printre persoanele cu orbita adâncă și mușchiul orbicular subțire se poate să fi observat predispoziția spre cearcăne accentuate încă din adolescență sau copilărie, mai ales dacă și pielea din jurul ochilor este subțire sau palidă. 

Cearcăne de culoare

Zona de sub ochi este prima care arată deficiențele de somn, lipsa hidratării și alimentația nesănătoasă. Odată cu înaintarea în vârstă, pielea pierde elastină și colagen, iar capilarele devin mult mai vizibile.

Dacă aveți tenul deschis la culoare, cearcănele vor fi albastre. În schimb, dacă aveți tenul mai închis, cearcănele dvs. vor fi vineții sau maro închis. Intensitatea culorii crește dacă nu beți suficientă apă, nu consumați fructe și legume proaspete, vă expuneți des la stres fizic sau psihic și fumați. 

Alergiile sau virozele respiratorii pot avea același efect, deoarece afectarea unui organ vecin ochilor (nasul în aceasta situație) determină reacția de dilatare a capilarelor.

Pungi sub ochi

Acumularea de limfă în pleoapa inferioară formează inesteticele pungi de sub ochi. Acestea pot dispărea cu oarecare ușurință prin repaus, somn și hidratare, însă,  netratate coresponzator, devin fibroase și permanente.

De asemenea, pungile de sub ochi pot indica boli renale, alergice, tiroidiene, circulatorii dar și sinuzite, rinite, deviații de sept și alte probleme medicale. 

# installs the runtime libraries, needed for running existing clients sudo apt install ./libubiqclient_<version>_<arch>.deb # installs the development headers, needed for building or modifying clients sudo apt install ./libubiqclient-dev_<version>_<arch>.deb

Alunitele sunt formatiuni de natura benigna, ce apar in urma multiplicarii necontrolate a melanocitelor. Ele se regasesc de obicei pe suprafata pielii sau in membranele mucoase, iar in termeni medicali sunt denumite nevi melanocitici. 

Caracterul benign al nevilor este indicat atat de aspect - forma ovala, suprafata regulata, dimensiuni de pana la 5 milimetri, culoare maro, roz sau alba. In cazul unei schimbari a aspectului sau texturii, este indicat sa mergeti la dermatolog pentru un consult specializat.  

Tipuri de alunite

  • Alunite congenitale - prezente pe piele inca de la nastere, aceste alunite sunt de multe ori considerate semne din nastere. La maturitate, alunitele congenitale se pot transforma in melanom, de aceea trebuie monitorizate pe parcursul adolescentei si al maturitatii. 
  • Alunite dobandite - apar, in general, in urma expunerii prelungite si repetate la soare. Cele mai multe dintre ele nu prezinta niciun risc, insa, uneori, se pot transforma in alunite canceroase. 
  • Alunite obisnuite - au forma regulata si nu reprezinta o problema decat daca isi schimba forma si/ sau textura. 
  • Alunite displastice - sunt cele dobandite, cu forma neregulata, cunoscute si sub denumirea de alunite atipice. In general, acestea au conturul ondulat, culori diferite si sunt mai mari decat alunitele cu forme regulate.

Cauzele aparitiei alunitelor

Alunitele apar atunci cand celulele de la nivelul pielii, denumite melanocite, cresc in formatiuni anormale. Melanocitele sunt distribuite la nivelul pielii cu scopul de a produce pigmentul natural care coloreaza pielea.

Diagnosticarea alunitelor

Este extrem de important ca alunitele sa fie diagnosticate in mod corect si in timp util, de catre medicul dermatolog. Pentru evitarea oricaror complicatii, va recomandam un control anual al alunitelor, cu precadere la finalul sezonului cald, cat si in cazul in care obserati vreo schimbare la alunitele pe care le aveti. 

Semne care indica necesitatea unui consult dermatologic 

Cea mai grava forma de complicatie la nivelul alunitelor este melanomul, una dintre cele mai rare si mai agresive tipuri de cancer de piele. Pentru a va asigura ca alunitele dumneavoastra sunt sanatoase si lipsite de riscuri, verificati periodic starea lor, dar mai ales in cazurile de mai jos. 

  • Schimbarea aspectului - asimetria, schimbarea culorii, margini neregulate, marirea dimensiunii alunitei 
  • Sangerarea unei alunite sau mancarimi ale pielii in zona respectiva 
  • Aparitia unei alunite noi, la maturitate

Ingrijirea alunitelor

Alunitele sunt, in general, formatiuni benigne si nu necesita tratament. Pentru o buna ingrijire a pielii si evitarea oricaror probleme sau complicatii, sunt necesare, totusi, minume masuri de precautie. 

Protectia solara, prin folosirea produselor cosmetice cu factor ridicat SPF, a palariilor si ochelarilor de soare este esentiala in preventia aparitiei de noi alunite si a riscului de malignizare a celor existente. 

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.
Ce este dermatita atopica si cum se manifesta?

Dermatita atopica este de regula prima afectiune care apare in derularea asa-numitului mars alergic, un procent semnificativ dintre copiii afectati dezvoltand ulterior rinita alergica si astm.

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.

Ea afecteaza in mod caracteristic prima copilarie dar poate debuta la toate grupele de varsta. Aproximativ 60% din cazuri apar inainte de primul an de viata si, pana la 85% din cazuri, debutul bolii este pana la varsta de 5 ani.

Factorii care contribuie la dezvoltarea dermatitei atopice

La producerea dermatitei atopice contribuie mai multi factori, iar expresia ei clinica este guvernata de interactiunile complexe dintre acestia. Aproximativ 70% dintre pacienti au un istoric familial de atopie, deci foarte importanti sunt factorii genetici. Cauza principala a producerii acestei afectiuni este reprezentata de alterarea barierei cutanate datorita unor tulburari ale metabolismului lipidelor din epiderm, caracterizata fiind din punct de vedere clinic de tegumentele foarte uscate sau asa numita xeroza cutanata. La acestea se alatura anomalii imunologice, factori agravanti ai leziunilor cutanate preexistente si factori neuroendocrini.

Dintre factorii care pot cauza o dermatita atopica, cel mai frecvent incriminati sunt alergenii alimentari ca laptele de vaca, ouale, alunele, arahidele, soia, cerealele - in special graul, pestele, fructele de mare, alergeni respiratori ca acarienii din praful de casa, infectiile cutanate de tipul stafilocociilor sau diverselor micoze, agentii de curatare, parfumurile, detergentii, sapunurile sau alte substante care usuca pielea, imbracamintea din materiale sintetice sau din lana. Temperatura ambientala prea ridicata si stresul emotional vor favoriza transpiratia, agravand pruritul cutanat.

Manifestarile dermatitei atopice

Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile, iar aspectul leziunilor ca si distributia lor sunt diferite in functie de varsta pacientului. Astfel, se descriu 3 faze ale dermatitei atopice:

  • infantila (intre 2 luni si 2 ani), in care leziunile au un caracter acut cu inrosire si veziculatie accentuata, fiind situate mai ales la nivelul capului (scalp, obraji), gatului, trunchiului si fetelor de extensie ale extremitatilor.
  • cea a copilariei (intre 4 si 10 ani), in care leziuni cutanate sunt mai uscate, adesea lichenificate, fiind frecvent localizate in zonele flexoare ca pliurile gatului, cotului, genunchiului, incheietura mainiilor, la care se adauga inrosirea si edemul din jurul ochilor.
  • cea a adolescentului si adultului, in care leziunile sunt reprezentate de placi foarte uscate, lichenificate, hiperpigmentate situate in zonele de flexie in special la nivelul mainilor, in jurul ochilor, pe pleoape sau retroauricular.

Complicatiile dermatitei atopice

Complicatiile dermatitei atopice sunt in principal infectii cutanate bacteriene, virale sau fungice datorate unei sensibilitati cutanate crescute fata de diversi agenti infectiosi. Nu sunt rare nici complicatiile locale sau sistemice ale corticoterapiei si deloc de neglijat complicatiile survenite in dezvoltarea neuropsihica si emotionala a copiilor ca si impactul negativ al bolii asupra relatiilor intrafamiliale.

Dermatita atopica este o boala cu evolutie imprevizibila, marcata de multiple acutizari ce se pot produce uneori in ciuda respectarii regulilor de dieta sau de ingrijire optima a pielii. Majoritatea cazurilor de dermatita atopica cunosc o ameliorare sau chiar vindecare la varsta adulta, fiind posibile exacerbari intermitente ale bolii pe tot parcursul vietii, mai ales in conditii de stres fizic sau emotional.

Tratamentul dermatitei atopice

Tratamentul dermatitei atopice urmareste evitarea contactului cu factorii declansatori ai leziunilor, controlarea mancarimii, suprimarea inflamatiei pielii, refacerea barierei cutanate si influentarea complicatiilor infectioase si neuropsihiatrice.


Mai ales cand debutul bolii este in copilarie, pentru obtinerea unui control al acesteia este nevoie de o stransa colaborare intre familia copilului cu dermatita atopica, medicul de familie, pediatru, alergolog si dermatolog. Eforturile conjugate ale acestora vor fi orientate spre depistarea factorilor declansatori prin efectuarea unor teste alergologice complexe, stabilirea masurilor de profilaxie, a dietelor si a tratamentelor specifice care sa previna cronicizarea si sa impiedice evolutia naturala a bolii ce presupune asocierea altor afectiuni alergice.

Cand vorbim despre grasimea corporala, de cele mai multe ori ne referim la doua categorii: viscerala si subcutanata.

Grasimea viscerala este cea acumulata in abdomen, in spatiile dintre organe - intestine, ficat, splina, etc. si este extrem de periculoasa, fiind asociata cu riscul crescut de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, risc crescut de cancer la san sau afectiuni la nivelul colecistului. Cantitatea de grasime viscerala este influentata mostenirea genetica, modificari hormonale si schimbari ale organismului odata cu inaintarea in varsta. Pe scurt, procesul de acumulare a grasimii la nivelul abdomenului decurge in felul urmator:  celulele adipoase viscerale marite elibereaza acizi grasi direct in ficat prin vena porta, iar acestia sunt stocati in pancreas, inima si in organele abdominale. Intrucat aceste zone nu sunt menite sa stocheze acizi graşi, apar probleme de funcţionare a organelor interne. 

Grasimea subcutanata se afla imediat sub piele, fiind grasimea corporala stocata in celulele numite adipocite. De aici si termenul de tesut adipos. Femeile tind sa acumuleze exces de grasime subcutanata pe solduri si coapse, iar barbatii pe abdomen, piept şi umerie. 

La nivelul abdomenului, corpul uman are ambele tipuri de grasime, de aceea, in urma unei masuratori a circumferintei taliei, putem doar estima cantitatea de grasime viscerala. In general, depasirea a 88 de centimetri la femei si 102 centimetri la barbati in circumferinta taliei indica un risc crescut ale aparitiei de boli asociate grasimii viscerale.

Tipul de grasime, structura celulara, diferentele anatomice si fiziologice intre oameni fac necesara o investigatie amanuntita din punct de vedere medical si estetic, urmata de tratarea cu grija a fiecarei zone, folosind tehnologii de top. 

Portofoliul nostru de terapii pentru remodelare corporala este variat, in centrul atentiei fiind in primul rand sanatatea si confortul dumneavoastra.

Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana), care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei. 

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala). 

Simptome

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta. 
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia, cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale. 

Semnele si simptomele includ: 
- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial;
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala;
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate sub unghia afectata de infectie;
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata. 

Onicomicoza alba superficiala este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti. 

Tratament

Tratament - generalitati

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.

Abonare Newsletter
Contact
Agora Floreasca, Bucuresti, Calea Floreasca 111-113.
welcome@medissima.ro +40 314 055 333