Alunitele sunt formatiuni de natura benigna, ce apar in urma multiplicarii necontrolate a melanocitelor. Ele se regasesc de obicei pe suprafata pielii sau in membranele mucoase, iar in termeni medicali sunt denumite nevi melanocitici. 

Caracterul benign al nevilor este indicat atat de aspect - forma ovala, suprafata regulata, dimensiuni de pana la 5 milimetri, culoare maro, roz sau alba. In cazul unei schimbari a aspectului sau texturii, este indicat sa mergeti la dermatolog pentru un consult specializat.  

Tipuri de alunite

Cauzele aparitiei alunitelor

Alunitele apar atunci cand celulele de la nivelul pielii, denumite melanocite, cresc in formatiuni anormale. Melanocitele sunt distribuite la nivelul pielii cu scopul de a produce pigmentul natural care coloreaza pielea.

Diagnosticarea alunitelor

Este extrem de important ca alunitele sa fie diagnosticate in mod corect si in timp util, de catre medicul dermatolog. Pentru evitarea oricaror complicatii, va recomandam un control anual al alunitelor, cu precadere la finalul sezonului cald, cat si in cazul in care obserati vreo schimbare la alunitele pe care le aveti. 

Semne care indica necesitatea unui consult dermatologic 

Cea mai grava forma de complicatie la nivelul alunitelor este melanomul, una dintre cele mai rare si mai agresive tipuri de cancer de piele. Pentru a va asigura ca alunitele dumneavoastra sunt sanatoase si lipsite de riscuri, verificati periodic starea lor, dar mai ales in cazurile de mai jos. 

Ingrijirea alunitelor

Alunitele sunt, in general, formatiuni benigne si nu necesita tratament. Pentru o buna ingrijire a pielii si evitarea oricaror probleme sau complicatii, sunt necesare, totusi, minume masuri de precautie. 

Protectia solara, prin folosirea produselor cosmetice cu factor ridicat SPF, a palariilor si ochelarilor de soare este esentiala in preventia aparitiei de noi alunite si a riscului de malignizare a celor existente. 

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.

Ce este dermatita atopica si cum se manifesta?

Dermatita atopica este de regula prima afectiune care apare in derularea asa-numitului mars alergic, un procent semnificativ dintre copiii afectati dezvoltand ulterior rinita alergica si astm.

Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii care asociaza o intensa senzatie de mancarime, aceasta determinand frecvent intreruperi ale somnului si o iritabilitate marcanta.


Ea afecteaza in mod caracteristic prima copilarie dar poate debuta la toate grupele de varsta. Aproximativ 60% din cazuri apar inainte de primul an de viata si, pana la 85% din cazuri, debutul bolii este pana la varsta de 5 ani.

Factorii care contribuie la dezvoltarea dermatitei atopice

La producerea dermatitei atopice contribuie mai multi factori, iar expresia ei clinica este guvernata de interactiunile complexe dintre acestia. Aproximativ 70% dintre pacienti au un istoric familial de atopie, deci foarte importanti sunt factorii genetici. Cauza principala a producerii acestei afectiuni este reprezentata de alterarea barierei cutanate datorita unor tulburari ale metabolismului lipidelor din epiderm, caracterizata fiind din punct de vedere clinic de tegumentele foarte uscate sau asa numita xeroza cutanata. La acestea se alatura anomalii imunologice, factori agravanti ai leziunilor cutanate preexistente si factori neuroendocrini.


Dintre factorii care pot cauza o dermatita atopica, cel mai frecvent incriminati sunt alergenii alimentari ca laptele de vaca, ouale, alunele, arahidele, soia, cerealele - in special graul, pestele, fructele de mare, alergeni respiratori ca acarienii din praful de casa, infectiile cutanate de tipul stafilocociilor sau diverselor micoze, agentii de curatare, parfumurile, detergentii, sapunurile sau alte substante care usuca pielea, imbracamintea din materiale sintetice sau din lana. Temperatura ambientala prea ridicata si stresul emotional vor favoriza transpiratia, agravand pruritul cutanat.

Manifestarile dermatitei atopice

Manifestarile clinice in dermatita atopica sunt variabile, iar aspectul leziunilor ca si distributia lor sunt diferite in functie de varsta pacientului. Astfel, se descriu 3 faze ale dermatitei atopice:

Complicatiile dermatitei atopice

Complicatiile dermatitei atopice sunt in principal infectii cutanate bacteriene, virale sau fungice datorate unei sensibilitati cutanate crescute fata de diversi agenti infectiosi. Nu sunt rare nici complicatiile locale sau sistemice ale corticoterapiei si deloc de neglijat complicatiile survenite in dezvoltarea neuropsihica si emotionala a copiilor ca si impactul negativ al bolii asupra relatiilor intrafamiliale.


Dermatita atopica este o boala cu evolutie imprevizibila, marcata de multiple acutizari ce se pot produce uneori in ciuda respectarii regulilor de dieta sau de ingrijire optima a pielii. Majoritatea cazurilor de dermatita atopica cunosc o ameliorare sau chiar vindecare la varsta adulta, fiind posibile exacerbari intermitente ale bolii pe tot parcursul vietii, mai ales in conditii de stres fizic sau emotional.

Tratamentul dermatitei atopice

Tratamentul dermatitei atopice urmareste evitarea contactului cu factorii declansatori ai leziunilor, controlarea mancarimii, suprimarea inflamatiei pielii, refacerea barierei cutanate si influentarea complicatiilor infectioase si neuropsihiatrice.


Mai ales cand debutul bolii este in copilarie, pentru obtinerea unui control al acesteia este nevoie de o stransa colaborare intre familia copilului cu dermatita atopica, medicul de familie, pediatru, alergolog si dermatolog. Eforturile conjugate ale acestora vor fi orientate spre depistarea factorilor declansatori prin efectuarea unor teste alergologice complexe, stabilirea masurilor de profilaxie, a dietelor si a tratamentelor specifice care sa previna cronicizarea si sa impiedice evolutia naturala a bolii ce presupune asocierea altor afectiuni alergice.

Dermatita seboreica este o afectiune cutanata caracterizata prin cruste (scuame) albicioase,
unsuroase sau uscate. Matreata si scuamele sunt ambele forme ale dermatitei seboreice. Nu
este contagioasa. Sunt afectate tegumentele scalpului, sprancenelor, fruntii, fetei si ale
santurilor nazale.
De asemenea, mai poate fi localizata pe pielea din spatele urechilor, in canalul auditiv extern si
pe tegumentul trunchiului, in special in dreptul sternului sau in pliurile cutanate. Vindecarea
necesita ingrijirea adecvata a leziunilor si monitorizare starii generale si a evolutiei sub
medicatie de catre un medic dermatolog.
Semnele si simptomele dermatitei seboreice
Pe tegument apar cruste (scuame) albe, care se pot desprinde, ramanand niste pete rosiatice.
Scuamele se fixeaza pe firele de par. Acestea pot provoca prurit (mancarimi), dar leziunile sunt
de obicei nedureroase daca nu apar complicatii infectioase.
Cauzele dermatitei seboreice
Cauzele dermatitei seboreice nu sunt pe deplin intelese, insa boala este asociata cu un raspuns
imun anormal la prezenta unei ciuperci, numita Malassezia, care se gaseste in mod normal la
nivelul pielii.
Numerosi alti factori sunt implicati in aparitia si evolutia bolii, cum ar fi excesul de sebum si
disfunctia barierei cutanate.
Factorii de risc in cazul dermatitei seboreice
Printre factorii de risc se numara:

Dermatita de contact este o afecțiune dermatologică frecventă, caracterizată prin leziuni eritematoase şi pruriginoase ale pielii care apar după contactul cu o substanță străină. Există două forme de dermatită de contact: iritativă și alergică. Dermatita de contact iritativă este cauzată de leziuni tegumentare de la iritaţie (chimică sau fizică), respectiv prin mecanisme non-imunologice. Dermatita de contact alergică reprezintă o reacție de hipersensibilitate întârziată (tip IV), în care, după contactul iniţial cu o substanţă străină, la reexpunere apare inflamaţie mediată imunologic. Diagnosticul etiologic al unei alergii de contact reprezintă o etapă foarte importantă în managementul pacienţilor cu dermatită; în afară de testarea patch, care este standardul de aur pentru a identifica alergenul de contact, pot fi necesare și alte metode de testare cutanată.

Exemple de dermatită  includ dermatita de contact, dermatita atopică(eczema), dermatită seboreică, dermatita cercarială (pruritul înotatorului) sau neurodermatită.

Dermatita de contact rezulta fie de pe urma expunerii la alergeni (aici fiind vorba de dermatita de contact alergica) sau de expunerea la agenti iritanti (dermatita de contact iritanta).

Retine ca dermatita de contact fototoxica (numita si dermatita de fotocontact) apare cand alergenul sau factorul iritant este activat de expunerea la soare.

Multe substante pot cauza astfel de reactii alergice intr-o dermatita de contact, inclusiv sapunurile, cosmeticele, parfumurile, bijuteriile si plantele cu care intram in contact direct.

Dermatita de contact iritanta poate fi cauzata de expunerea frecventa la un agent iritant slab, cum ar fi sapunul sau detergentul. Ea poate sa apara si daca ai intrat in contact cu o substanta iritanta mai puternica, pe o perioada scurta de timp.

Chiar daca nu afecteaza sanatatea, barbia dubla este o problema inestetica.

Tratamentul pentru eliminarea efectului de gusa este neinvaziv, lipsit de riscuri si efecte secundare si poate fi aplicat atat doamnelor, cat si domnilor care isi doresc un aspect intinerit, de lunga durata. 

Avantaje 

Factori care determina aparitia barbiei duble: 

Durata 

Procedura 

Ce este foliculita, de ce apare și cum recunoști simptomele ei
Foliculita este o afecțiune comună a firelor de păr și este cauzată de obicei de bacterii sau infecții
fungice. Aceasta se manifestă sub forma unor mici puncte roșii la nivelul firelor de păr sau prin

iritații ale pielii.

Foliculita este întâlnită atât la femei, cât și la bărbați, iar dacă nu este tratată la timp, se poate
agrava și poate provoca afecțiuni mai grave ale pielii. Infecțiile severe pot provoca pierderea
permanentă a părului sau cicatrici la suprafața pielii. Foliculita poate apărea la orice persoană, fiind

mai frecventă în rândul adolescenților și adulților tineri.

Care sunt cauzele care duc la apariția foliculitei
Foliculita este cel mai des cauzată de stafilococul auriu. De asemenea, mai poate fi cauzată și de
viruși, fungi sau de o inflamație a firelor de păr crescute sub piele. Afecțiunea poate fi superficială
sau profundă, în funcție de cât de mult este afectat foliculul firului de păr.
Foliculita apare în zonele în care foliculii sunt mai denși. Cele mai afectate zone ale corpului sunt

brațele, picioarele scalpul, axilele, fața și zona inghinală.

 epilatul cu ceară - prin smulgerea foliculilor de păr este lezată pielea, iar stafilococii de la suprafața
pielii ajung în profunzime, favorizează infectarea zonei și apariția foliculitei

 epilatul cu epilatorul sau cu aparatul de ras pot provoca iritații ale pielii
 igiena precară favorizează apariția fungilor și blocajul canalelor sebacee din cauza murdăriei
 mediul umed precum saunele sau piscinele încălzite
 transpirația abundentă, hainele prea strâmte și machiajul excesiv blochează canalele sebacee
și nu permit eliminarea toxinelor din organism

Cum recunoști simptomele foliculitei

Pentru a depista din timp foliculita trebuie să știi care sunt simptomele specifice ale acesteia. Printre
simptomele foliculitei se numără:
 numeroase puncte roșii sau coșuri albe pe suprafața pielii
 mâncărimi ale pielii
 sensibilitate ridicată a pielii și dureri

Ce complicații ale foliculitei pot apărea

Dacă foliculita nu este tratată la timp, aceasta se va agrava și pot apărea complicații care vor
îngreuna tratamentele pentru vindecare. Aceste complicații sunt:
 apariția infecțiilor recurente care se pot răspândi pe alte zone ale corpului
 zone mari de piele infectată care provoacă mâncărimi
 apariția furunculilor sub piele (furunculoză)
 daune permanente ale pielii, apariția de cicatrici și pete
 distrugerea foliculilor de păr și pierderea permanentă a părului

Tipuri de foliculită care afectează sănătatea pielii
Foliculita poate fi de natură microbiană (cauzată de obicei de stafilococi) sau de natură micotică
(cauzată de ciuperci precum Trichophyton rubrum, Pityrosporum, Candida albicans) și există mai
multe forme de foliculită, de la cele superficiale și până la cele profunde, care pot destabiliza
sănătatea pielii. De obicei, foliculita profundă este mai severă.

Forme simple ale foliculitei

 foliculita bacteriană - este cel mai des întâlnită și este caracterizată de bășici roșii sau albe pline
cu puroi, care provoacă mâncărimi. Apare atunci când foliculii firului de păr sunt infectați cu bacterii,
de cele mai multe ori fiind vorba de stafilococul auriu. Deși această bacterie trăiește tot timpul pe
piele, în cazul unei răni sau în urma epilării poate provoca probleme și favoriza apariția foliculitei
 foliculita pseudomonas folliculitis (de jacuzzi) - este cauzată de bacteria pseudomonas care se
găsește în locuri precum saunele sau piscinele încălzite în care nivelul de clor este scăzut. Se
manifestă sub forma unor iritații roșii, cu forme rotunde, și care cauzează mâncărimi ale pielii timp
de 1 - 4 zile. Bășicile se pot transforma ulterior în mici pustule pline cu puroi
 foliculita cauzată de bărbierit (pseudofolliculitis barbae) - i se mai spune „mâncărimea
bărbierului“ și este o inflamație cauzată de creșterea firelor de păr sub piele și apare după utilizarea
aparatului de ras. Îi afectează în special pe bărbați și, pe lângă apariția unor mici pustule pe față și
pe gât, mai pot exista și alte simptome precum înroșire și durere locală. Manifestările dispar după 48
de ore
 pityrosporum folliculitis - este des întâlnită în rândul bărbaților adulți și adolescenților, fiind
cauzată de infecția cu candida. Se manifestă prin apariția unor pustule roșii care provoacă
mâncărimi pe spate, piept, umeri, față, partea superioară a brațelor și uneori pe gât.

Forme severe ale foliculitei

 foliculita profundă (gram negativ) - apare în urma unui tratament îndelungat cu antibiotice pentru
acnee. Antibioticele alterează echilibrul firesc al bacteriilor și duc la creșterea necontrolată a unor
organisme care se numesc „gram negativ“. De obicei, acestea nu provoacă probleme, însă există
persoane la care bacteria se răspândește pe suprafața pielii din jurul gurii și nasului și poate provoca
acnee severă
 furuncul și carbuncul - reprezintă o infecție severă a foliculelor firelor de păr. Un furuncul este ca o
umflătură dureroasă de culoare roz sau roșie care treptat se umple cu puroi și crește în dimensiuni,
devenind din ce în ce mai dureroasă, iar într-un final se sparge. Furunculele mici se vindecă fără să
lase cicatrici, însă unul mare poate lăsa urme permanente. Un carbuncul reprezintă un „ciorchine“
de furuncule și poate apărea de ceafă, spate, umeri sau pe coapse. Acesta cauzează o infecție mai
severă, se dezvoltă și se vindecă mai încet și poate provoca cicatrici pe piele
 sycosis barbae - acest tip de foliculită afectează bărbații care abia au început să se bărbierească.
La început apar niște pustule pe buza inferioară, bărbie și falcă, devenind din ce în ce mai vizibile în
săptămânile următoare, pe măsură ce bărbații continuă să se bărbierească. Forma severă de
sycosis barbae poate provoca cicatrici.
Care sunt tratamentele utile pentru ameliorarea şi vindecarea foliculitei
Diagnosticarea foliculitei se face de către un medic dermatolog care, în urma examinării pielii, va
stabili tipul de foliculită existent.
Solutia moderna şi eficienta pentru tratarea foliculitei – este epilarea cu laser
Epilarea cu laser nu este dureroasă, iar laserul are ca țintă pigmentul firului de păr. Acest tip de
epilare poate fi folosit pe aproape orice suprafață a corpului și pe orice tip de piele, mai puțin pentru
părul alb. Nu este recomandată expunerea la soare după tratament

Cand vorbim despre grasimea corporala, de cele mai multe ori ne referim la doua categorii: viscerala si subcutanata.

Grasimea viscerala este cea acumulata in abdomen, in spatiile dintre organe - intestine, ficat, splina, etc. si este extrem de periculoasa, fiind asociata cu riscul crescut de boli cardiovasculare, diabet de tip 2, risc crescut de cancer la san sau afectiuni la nivelul colecistului. Cantitatea de grasime viscerala este influentata mostenirea genetica, modificari hormonale si schimbari ale organismului odata cu inaintarea in varsta. Pe scurt, procesul de acumulare a grasimii la nivelul abdomenului decurge in felul urmator:  celulele adipoase viscerale marite elibereaza acizi grasi direct in ficat prin vena porta, iar acestia sunt stocati in pancreas, inima si in organele abdominale. Intrucat aceste zone nu sunt menite sa stocheze acizi graşi, apar probleme de funcţionare a organelor interne. 

Grasimea subcutanata se afla imediat sub piele, fiind grasimea corporala stocata in celulele numite adipocite. De aici si termenul de tesut adipos. Femeile tind sa acumuleze exces de grasime subcutanata pe solduri si coapse, iar barbatii pe abdomen, piept şi umerie. 

La nivelul abdomenului, corpul uman are ambele tipuri de grasime, de aceea, in urma unei masuratori a circumferintei taliei, putem doar estima cantitatea de grasime viscerala. In general, depasirea a 88 de centimetri la femei si 102 centimetri la barbati in circumferinta taliei indica un risc crescut ale aparitiei de boli asociate grasimii viscerale.

Tipul de grasime, structura celulara, diferentele anatomice si fiziologice intre oameni fac necesara o investigatie amanuntita din punct de vedere medical si estetic, urmata de tratarea cu grija a fiecarei zone, folosind tehnologii de top. 

Portofoliul nostru de terapii pentru remodelare corporala este variat, in centrul atentiei fiind in primul rand sanatatea si confortul dumneavoastra.

Onicomicoza este o infectie micotica (ciuperca patogena umana), care apare atunci cand fungii invadeaza unghiile de la maini sau de la picioare, precum si pielea subiacenta (patul unghial). Sunt afectate mai frecvent unghiile membrului inferior, deoarece acestea cresc mai foarte incet, favorizand astfel dezvoltarea micozei. 

Astfel, onicomicoza cu localizare la nivelul piciorului necesita un tratament mai indelungat decat cea cu localizare la nivelul degetelor mainii. Exista 4 tipuri de infectii fungice ale unghiei, dintre acestea, cel mai frecvent tip intalnit in peste 90% dintre cazuri este cel cu Dermatophytes (onicomicoza subunghiala distala). 

Simptome

Simptomele onicomicozei variaza de la un caz la altul, acestea depind in primul rand de tipul infectiei. Simptomul frecvent intalnit este disconfortul local, durerea fiind de obicei absenta. 
Onicomicoza subunghiala distala, cea mai comuna forma de infectie fungica unghiala, este cauzata de dermatofiti. De obicei sunt interesate atat unghia, cat si patul unghial. Dermatofitii cauzeaza peste 90% din totalul infectiilor fungice unghiale. 

Semnele si simptomele includ: 
- striuri galbene la nivelul unghiei si patului unghial;
- depozite mici de fragmente cutanate si unghiale cu localizare subunghiala;
- aparitia unei unghii noi, decolorate, subtiate sub unghia afectata de infectie;
- unghie fragila, sfaramicioasa, casanta si ingrosata. 

Onicomicoza alba superficiala este o infectie localizata la suprafata unghiei, fiind a doua cauza de infectie unghiala si este de asemenea cauzata de dermatofiti. 

Tratament

Tratament - generalitati

Tratamentul corect al onicomicozei necesita eradicarea infectiei, profilaxia recurentelor si in cazurile necesare, indepartarea chirurgicala a unghiei. Tratamentul este eficient in majoritatea cazurilor, totusi un procent de 20%-25% dintre pacienti prezinta un esec al tratamentului initial. Medicul dermatolog poate sa nu trateze onicomicoza necomplicata (unghie decolorata, fragila dar nedureroasa), datorita costurilor mari precum si a efectelor adverse a medicatiei antimicotice.

Ce sunt papiloamele

Papiloamele reprezintă excrescențe cutanate de culoarea pielii sau maronii ce se răspândesc pe zone de frecare și transpirație și nu sunt agresive. Totuși, acestea pot provoca complicații sau disconfort și, uneori, necesită tratament dermatologic chirurgical. Excrescențele se formează mai frecvent în anumite zone de pe corp ca zona gâtului, axile, dar pot apărea izolat și pe alte zone de piele.Papiloamele se mai numesc și anexe cutanate sau fibroame moi. Ele atârnă pe piele și au diverse mărimi, de la puncte fine, până la leziuni pediculate de câțiva mm (1 – 10 mm).Papiloamele nu sunt canceroase. Uneori, când acestea sunt traumatizate seamănă cu un cancer de piele și de aceea tratamentul lor trebuie făcut de medicul specialist care poate stabili un tratament corect.

Care sunt cauzele apariției papiloamelor

Principala cauză a apariției papiloamelor este un virus din familia Papilomavirusul uman (HPV) care se transmite prin contact uman. Papiloamele apar adesea la vârsta maturității și a senectuții.Deteriorarea pielii joacă, de asemenea, un rol important în apariția papiloamelor pe piele.

Care sunt simptomele papiloamelor

Multe dintre papiloame nu produc niciun simptom în afară de iritație.

Persoanele obeze au mai frecvent papiloame pe zonele de frecare precum axilele, zona gâtului, zona articulațiilor, dar și la nivelul pleoapelor.

Cum se pot trata papiloamele

Tratamentul este simplu, nedureros și nu lasă urme. 

Papiloanele se cauterizează, iar leziunile suspecte se verifică prin biopsie.

Papiloamele genitale, transmise prin contact sexual

Papiloamele genitale se dezvoltă pe pielea și mucoasa genitală și sunt cauzate de unele dintre cele 30 de tipuri de virusuri HPV care infectează tractul genital. Acestea se mai numesc condiloame acuminate sau veruci ano-genitale.Diagnosticul se stabilește în clinică după aspectul leziunilor și se confirmă histopatologic.

Netratate, papiloamele genitale pot rămâne neschimbate ani sau pot să crească în număr și dimensiune sau chiar să dispară de la sine.

Boala se ia prin contact sexual și se transmite de la persoană la persoană. Prezența leziunilor în zona genitală la femeie are un risc oncologic și, de aceea, se recomandă efectuarea investigației Papanicolar cu tipaj viral. De-a lungul anilor s-au făcut mai multe feluri de tratamente, cum ar fi electrocauterizarea sau utilizarea unor medicamente citostatice locale. În ultimii ani, însă, vaccinarea HPV și-a dovedit eficiența în reducerea riscului de infecție și de cancer de col uterin.

Pielea flasca este o problema pentru multe dintre persoane, mai ales pentru cele care au reusit sa scape de kilogramele în plus. Atunci când ne îngrasam sau slabim mult, pielea, care este cel mai lung organ al corpului, îsi pierde din elasticitate. O alta cauza a acesteia este înaintarea în vârsta, dieta neadecvata sau lipsa activitatii fizice. Aceasta duce deseori la lipsa încrederii de sine.

 Nu slabi prin înfometare

Chiar daca da rezultate pe cântar, înfometarea nu are efecte pozitive. Pe lânga faptul ca nu este deloc sanatoasa, corpul nu va slabi armonios. Opteaza pentru o dieta adecvata, bogata în proteine. Acestea întaresc muschii si întaresc masa musculara. Poti alege pentru masa carne slaba, ca cea de curcan, somon si migdale.

Fa miscare!

Chiar daca tii regim, cel mai bine este sa îl combini cu miscarea. Fa exercitii pentru întarirea muschilor de pe abdomen, brate si picioare. Astfel îti vei tonifia muschii si, încetul cu încetul, pielea flasca va fi diminuata. Nu va fi usor, însa rezultatele merita tot efortul!

Nu te expune la soare puternic

Expunerea la soare în momentele în care acesta este foarte puternic nu este sanatoasa pentru piele. Aceasta îsi pierde elasticitatea din cauza deshidratarii si duce la strângerea pielii si afisarea unui aspect neplacut.

Evita alimentele grase si mâncarurile tip junk-food

Fast food-ul nu este o optiune daca îti doresti sa slabesti sanatos si corpul tau sa fie conturat frumos si armonios. Aceste alimente deshidrateaza, provoaca balonare si duc la pierderea fermitatii pielii. De evitat sunt si mezelurile si alimentele procesate excesiv.

Cum poti scapa rapid de pielea flasca?

Modalitatile naturale sunt eficiente, însa este nevoie de multe luni de zile, chiar ani de munca pentru a reusi sa ajungi la rezultatele pe care le doresti. Variantele rapide constau în proceduri de remodelare corporala. 

Riduri (piele îmbătrânită) -„brazde” mai mult sau mai puţin fine, cute sau șanțuri în piele care se formează ca urmare a scăderii producţiei de colagen (un tip de ţesut conjunctiv), fiind un rezultat al procesului natural de îmbătrânire.

Pielea normală sănătoasă are o epidermă frumoasă, cu o suprafață netedă cheratinizată, iar la exterior are un strat care acționează ca o bună barieră pentru apă și a factorilor de mediu. Componente, cum ar fi colagen (care oferă fermitate pielii), elastină (care furnizează elasticitatea pielii) și glicozaminoglicani sau glicozaminoglicani (care mențin pielea hidratată) sunt abundente.

Însă, începem să îmbătrânim din momentul în care ne naștem, iar de-a lungul vieții noastre efectele îmbătrânirii sunt evidente în corpurile noastre. Până la aproximativ 20 de ani, efectele îmbătrânirii sunt în curs de dezvoltare. Începând de la 20 de ani noastre, efectele îmbătrânirii încep să fie vizibile pe piele. După vârsta de 20 de ani, pielea unei persoane produce aproximativ cu 1% mai puțin colagen, în fiecare an. Ca rezultat, pielea devine mai subțire și mai fragilă cu vârsta. De asemenea, este diminuată funcționarea glandelor sudoripare și sebacee și astfel scade și producția de elastină.

Îmbătrânirea programată genetic și cronologic produce modificări biochimice în colagen și elastina, țesutul conjunctiv care dau pielii fermitatea și elasticitatea. Programul genetic pentru fiecare persoană este diferit, astfel încât pierderea de fermitate si elasticitate a pielii are loc la viteze diferite și momente diferite la o persoană în comparație cu o alta.

Ridurile sunt de două feluri: de suprafață (fine și temporare) și de profunzime.

Riduri (piele îmbătrânită). Cauze

Tratament pentru piele îmbătrânită (riduri)

Primul gest

Pielea este constituită din 3 învelișuri: epidermul de origine
ectodermică, dermul și hipodermul (stratul celular subcutanat) de
origine mezodermică (mezenchimală).
Epidermul este alcătuit dintr-un epiteliu stratificat și pavimentos,
cornificat, celulele sale fiind în permanență regenerare. El este lipsit
de vase sangvine, nutriția celulelor are loc prin difuzarea limfei
interstițiale din derm, prin intermediul membranei bazale și prin
spațiile înguste (de cca 10 milimicroni), care separă între ele celulele
vitale ale acestui strat. Epidermul este un protector mecanic contra
pierderilor de apă din straturile profunde ale pielii și împiedică
pătrunderea microbilor în ele. Celulele epidermului se împart, după
origine, aspect microscopic și funcții, în două linii distincte:
keratinocitele, care constituie marea majoritate a masei celulare și
melanocitele mult mai puțin numeroase.
Keratinocitele provin din celulele stratului bazal, care se divid
permanent, celulele fiice fiind împinse spre suprafață. Se realizează
astfel o mișcare celulară lentă-ascendentă, în cursul căreia ele se
încarcă progresiv cu keratină. Melanocitele elaborează pigmentul
melanic, care, eliberat din ele, este stocat atât în celulele epidermice
(mai ales în stratul bazal) cât și în macrofagele dermice, care astfel
devin melanofore. În piele se așază între celulele bazale.
Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El
este separat (și totodată reunit) de hipodrema prin membrana bazală.
Membrana bazală este alcătuită dintr-o împletire de fibre epidermice și
dermice. Ea îndeplinește o funcție de filtru selectiv, pentru
substanțele provenite din derm și care servesc la nutriția epidermului,
dar constituie și a doua „barieră” pentru substanțele ce ar putea
pătrunde din epiderm.
Dermul este compus din două straturi. Stratul superficial
subepidermic cuprinde papilele dermice și o zonă subțire situată sub
ele. El este denumit strat subpapilar și se caracterizează prin
elemente fibrilare gracile, elemente celulare mai numeroase,

substanța fundamentală mai abundentă și o vascularizație și inervație
bogată (plexuri subpapilare). Stratul profund numit dermul propriu-zis
sau corionul este mult mai gros, este mult mai rezistent și e compus
preponderent din fibre colagenice, elastice și reticulare.
Hipodermul este stratul care separă pielea de straturile subiacente. El
este alcătuit din lobuli de celule grase (lipocite) conținând trigliceride,
cu rol de rezervă nutritivă și de izolator termic și mecanic. Acești
lobuli sunt separați prin septe conjunctive, în care se găsesc vase și
nervi.
Functiile pielii
Funcția de apărare, împiedică pătrunderea unor agenți patogeni în
organism (bacterii, substanțe toxice, radiații)
Funcția termoreglatoare constă în menținerea unei temperaturi
constante a corpului, pentru evitarea supraîncălzirii.

Pielea:
– elimină toxinele şi apa în exces;
– contribuie la menţinerea co nstantă a temperaturii organismului;
– previne supraîncălzirea prin evaporarea transpiraţiei;

– favorizează încălzirea corpului prin contracţia muşchilor erectori,
anexaţi firului de păr.
Funcția de apărare față de razele ultraviolete. La om, stratul cornos
absoarbe și reflectă cam 50% din radiații. Absorbirea radiațiilor se
realizează prin pigmentul din piele numit melanină producând
bronzarea pielii. La o expunere extremă la aceste radiații se poate
produce cancerul de piele.
Examenul cosmetic
Examenul vizual urmareste: coloritul pielii, forma fetei pentru
efectuarea unor corecturi si alegerea machiajului corespunzator;
relieful ridurilor si gradul de imbolnavire a tenului.

Examenul prin palpare conduce la determinarea elasticitatii si
rezistentei epidermei. Se stabileste grosimea pielii, gradul de
hidratare, tonicitatea etc.
Examenul cu lupa scoate in evidenta unele aspecte care nu sunt
sensibile cu ochiul liber, fiind un control mai aprofundat.

Pielea sanatoasa are o reactie usor acida, PH 5,5 care variaza in
functie de agentii externi, digestie, alimentatie sau de diferite afectiuni
ale pielii.
Prin determinarea pH-ului se urmareste aplicarea unui tratament
corespunzator cu produse care sa-l aduca la un pH normal. De aici
necesitatea consultarii unei specialiste, caci o simpla clasificare a
tenului, si gras si uscat nu corespunde unei realitati obiective.
Prin mijloacele mentionate cosmeticiana cerceteaza tenul din mai
multe puncte de vedere scotand la iveala starea de hidratare profunda
sau superficiala diferitele aspecte de culoare ale pielii, cauzele
alterarii culorii (culoarea ideala este considerata atunci cand tenul
este roz stralucitor ), aspectele de finete (cea normala avand o
granulatie fina, neteda si uniforma, pielea grasa fiind o piele care se
descuameaza.

Cercetand modul cum reactioneaza pielea la diversi excitanti se
determina sensibilitatea ei. Examenul aprofundat va determina modul
de functionare a glandelor sebacee, matit, normal, diminuat si
diferitele imperfectiuni, par de prisos, efelide (pistrui) cicatrice etc,
tulburarile circulatorii ce determina cuperoza si gradul de imbatranire
a pielii, deshidratarea ei si lipsa de elasticitate.
Examenul cosmetic se face in doua etape:
– examenul superficial;
– examenul de profunzime

EXAMENUL SUPERFICIAL

in cadrul acestui examen sunt necesare informatii referitoare la
varsta, sanatate, mediu de lucru, etc.

EXAMENUL DE PROFUNZIME Este format din :

  1. examenul vizual
  2. examenul prin palpare
  3. examenul cu ajutorul lupei
    TIPURI DE TEN
    Studiind pielea prin diferitele metode de examinare, se pot observa o
    serie intreagă de caracteristici care fac posibilă încadrarea tenului
    respectiv într-o anumită categorie.
    Tipurile de ten, ca de altfel orice caracteristică a organismului uman,
    sunt definite de doi factori cauzali:
    • factori ereditari- înțelegem suma tuturor proprietăților moștenite pe
    cale genetică de la ancestori;
    • factori externi- sunt mult mai numeroși și se definesc ca fiind
    totalitatea elementelor care acționează asupra calității pielii și a
    tenului și care nu sunt de natură genetică. Ei pot fi: modificări
    hormonale, alimentație, caracteristici de mediu, climat, stres.
    Între organism și piele există o legătură foarte strânsă, orice
    disfuncție organică este reflectată pe față. Unele boli cu caracter
    infecțios, tulburările hormonale au ca efecte apariția eczemelor,
    acneelor sau a părului de prisos.
    Dezechilibrele nervoase, stările intens emotive, frica au o influență
    nocivă asupra metabolismului pileii și pot duce la apariția prematură a
    ridurilor.
    Unele boli ale organelor interne, precum cele de stomac și ficat
    generează reacții cutanate nedorite, precum pete, schimbarea nuanței
    culorii pielii. Tulburările digestive pot duce la iritare, și prurit.
    Sensibilitatea la factorii externi variază de la o persoană la alta, există
    persoane mai sensibile la diverse alimente, la anumite medicamente
    sau la folosirea unor produse cosmetice. Această stare de intoleranță
    se numeste alergie și are varii forme de manifestare cum ar fi: erupții

cutanate, urticarii, eczeme etc. În aceste cazuri, odată identificat
factorul alergogen, este esențial ca persoana să se fereasca de el.
Alimentația sănătoasa are un rol foarte important în pastrarea unei
pieli sanatoase.
Exista mai multe tipuri de ten: ten normal, ten gras, ten uscat, ten mixt
si orice alta combinatie a acestora.
Intr-adevar, este complicat, dar este necesar sa ne cunostem tipul de
piele, tipul de ten. Asta ne va ajuta sa-l ingrijim si sa stim sa ne
alegem produsele cosmetice in functie de tipul de ten pe care-l avem

Pe lângă produsele cosmetice potrivite tipului tău de ten, demachierea în fiecare seară şi monitorizatul în oglindă, e necesară şi utilizarea măştilor şi scruburilor. Cu toate acestea, pentru a rezolva problema porilor dilataţi, trebuie să alegi o abordare integranta. 

Porii produc o substanţă numită sebum. Este necesar ca pielea să fie hidratată şi saturată cu oxigen. De asemenea, aceştia ajută la absorbţia ingredientelor sănătoase din cosmetice. Dar dacă pielea produce prea mult sebum şi nu este îngrijită corect, porii se dilată şi acumulează murdărie, ceea ce poate duce la acnee. 

Care sunt cauzele porilor dilataţi?


Excesul de producţie de sebum. Acest lucru poate fi cauzat de o alimentaţie proastă, de stres, de expunerea la soare fără protecţie, de îngrijirea incorectă a pielii sau de cosmeticele comedogene. 

Scăderea elasticităţii. Odată cu înaintarea în vârstă, producţia de colagen încetineşte, pielea devine mai puţin elastică, iar porii par mai mari. Deteriorările cauzate de expunerea la soare fără protecţie conduc, de asemenea, la distrugerea colagenului.

Gena. Oamenii de ştiinţă au descoperit că porii unei femei asiatice nu se schimbă mult odată cu vârsta, în timp de porii unei femei indiene sunt predispuşi să se dilate. Nu poţi schimba genele, dar dacă schimbi abordarea cu privire la ritualul de îngrijire a pielii şi ai grijă la alimentaţie, pielea ta va arăta mai bine. 

Alimentaţia corectă

Dacă tenul tău se îngraşă la doar 1 oră după îngrijirea de dimineaţă, înseamnă că pielea ta produce prea mult sebum.

E necesar să reduci numărul de carbohidraţi pe care îi consumi. Zahărul, pâinea albă, orezul alb şi alte alimente cu un indice glicemic ridicat fac ca pielea să producă mai mult sebum, iar porii se blochează, ceea ce poate duce la acnee. 

Adaugă ierburi şi condimente în mâncare. Scorţişoara, oregano, cuişoare, ghimbir şi usturoi, toate acestea împiedică procesele care duc la îmbătrânirea pielii şi scăderea elasticităţii. 

Curăţarea şi hidratarea

Pielea cu pori dilataţi trebuie să fie curăţată şi hidratată de două ori pe zi. Rămăşiţele cosmetice, celulele moarte ale pielii şi murdăria blochează porii. După curăţarea pielii, trebuie să o hidratezi cu un produs care te protejează de razele UV, de murdărie şi care e benefică elasticităţii. 

Deşi se prezintă la prima vedere asemeni unor coşuri, punctele de grăsime au o structură mai fermă şi apar în zone de piele non-grase, de obicei pe faţă, pe buze, pe pleoape şi pe obraji. Cu toate acestea, ele pot fi găsite şi în alte părţi ale corpului, cum ar fi spate sau organele genitale şi, deşi de obicei nu provoacă mâncărime sau durere, pot cauza disconfort din punct de vedere estetic pentru unele persoane.

Denumite milia în termeni medicali, aceste puncte sunt sunt chisturi mici, cu dimensiuni de 1 până la 2 milimetri, care se formează atunci când celulele moarte ale pielii sau keratina sunt blocate sub piele. Pe lângă aspect, nu există alte simptome ale afecţiunii. În unele cazuri, pacienţii raportează mâncărime sau disconfort, însă milia este diagnosticată prin aspect, fără alte teste speciale 

Punctele de grăsime

Cea mai frecventă cauză a miliei adulte este utilizarea de produse comedogenice - cele care conţin uleiuri, ce pot interfera cu capacitatea pielii de a elimina celulele moarte.

Produsele grase sau uleiurile aplicate la suprafaţa pielii şi care provoacă obstrucţia orificiului extern al glandelor sebacee şi sudoripare sunt printre principalii factori care favorizează apariţia acestor puncte albe. Iritaţia produsă de creme pe bază de derivaţi de vitamina A sau retinoizi şi produsele pe bază de alcool pot avea şi ele acelaşi efect. Transpiraţia excesivă poate juca un rol important şi ea în apariţia milia, la fel ca şi razele ultraviolete – observandu-se că milia apare mai frecvent în cazurile în care pielea a fost afectată de soare.

Punctele de grăsime: tratament

Prima recomandare şi cea mai importantă este evitarea lezării chistului la domiciliu din dorinţa de a scăpa de el, pentru a ne feri de riscul de infecţie şi cicatrici. Punctele superficiale pot dispărea chiar şi în câteva zile, spontan sau după o exfoliere uşoară. Cele profunde nu vor dispărea, ci de cele mai multe ori rămân sub piele, nemodificate, pentru perioade lungi de timp. Procedurile efectuate în cabinele de specialitate sunt preferabile în aceste cazuri.

Încercarea de a stoarce aceste chisturi va provoca leziuni ale pielii, fără a putea elimina problema. Dacă afecţiunea nu trece de la sine în câteva luni şi este deranjantă din punct de vedere estetic, cea mai bună soluţie este sfatul dermatologului, care poate pune la dispoziţie diferite opţiuni de tratament, de la folosirea laserului pentru a îndepărta punctele de grăsime, dermabraziune, peelingul chimic sau crioterapia.

Ridurile sunt cute, pliuri sau incretituri ale pielii, care apar odata cu imbatranirea. Aparitia ridurilor este un fenomen natural, ce face parte din procesul de inaintare in varsta. Zonele care au cel mai mult de suferit de pe urma aparitiei ridurilor sunt: fata, gatul si mainile.

Pe langa factorul genetic, expunerea la radiatiile solare, deshidratarea, fumatul si unii factori de mediu pot contribui la aparitia ridurilor.

Din ce cauza apar ridurile
Pe masura ce inaintam in varsta, pielea devine mai subtire, mai uscata si isi pierde din elasticitate si fermitate. Productia de colagen scade dupa varsta de 20 de ani, iar despre colagen se stie ca mentine pielea ferma si elastica. Nivelul de elastina scade si el treptat, odata cu inaintarea in varsta. Asadar, imbatranirea este de vina pentru aparitia ridurilor. Nu exista insa o varsta la care apar, aceasta diferind de la o persoana la alta, in functie de bagajul genetic, precum si de atentia acordata tenului de-a lungul timpului. Unele persoane observa primele riduri in jurul varstei de 40 de ani, in timp ce altele se pot confrunta cu aceasta problema inca de la 20 de ani.  
     Factori care favorizeaza aparitia ridurilor

O serie de factori pot contribui la aparitia ridurilor – unii pot fi controlati, in timp ce altii nu.

 Factorul genetic – acesta, de pilda, nu poate fi tinut sub control intrucat face referire la bagajul genetic al individului, primit de la parinti si bunici.Factorii de mediu – poluarea este un factor care poate contribui la aparitia timpurie a ridurilor, insa si expunerea la substante nesanatoase precum fumul de tigara ori anumite substante care declanseaza stres oxidativ la nivelul pielii pot fi responsabile pentru aparitia ridurilor. Expunerea la radiatiile UV creste, de asemenea, riscul de aparitie prematura a ridurilor, fie ca vorbim despre statul la plaja sau bronzul obtinut la solar. Radiatiile ultraviolete distrug fibrele de colagen si elastina, facand pielea sa isi piarda elasticitatea si fermitatea. Fumatul si consumul de alcool – aceste doua vicii pot favoriza apartia prematura a ridurilor. Fumatul reduce fluxul sanguin de la nivelul pielii, in timp ce alcoolul deshidrateaza pielea, favorizand formarea ridurilor. Expresii faciale repetate – miscarile si expresiile faciale duc la aparitia asa-numitelor riduri de expresie. Acestea apar din cauza rasului, incruntarii sau grimaselor facute in mod repetat. expresiile faciale duc la aparitia asa- numitelor riduri de expresie. Acestea apar din cauza rasului, incruntarii sau grimaselor facute in mod repetat.

Cum poti incetini aparitia ridurilor

Mai devreme sau mai tarziu, ridurile tot vor aparea pe chipul, gatul sau mainile tale. Insa ideal ar fi ca acest lucru sa se petreaca cat mai tarziu.

Iata ce poti face pentru a amana aparitia ridurilor:

Tenul acneic
Tenul acneic are la bază un ten gras asfixic. Acesta netratat, datorită
comedoanelor ce reprezintă un mediu prielnic pentru dezvoltarea microbilor se
poate infecta foarte ușor- în jurul comedonului (puncte albe, negre) apare o
reacție inflamatorie și apoi pustule cu conținut purulent.
Acneea poate îmbrăca mai multe forme:
– acnee comedoniană (ten plin cu comedoane)
– acnee pustuloasă (conținut purulent)
– acnee indurată (are indurențe)
Evoluția acută a acneei se produce la majoritatea cazurilor la pubertate.
Erupția poate cuprinde fața, spatele sau decolteul. Ea este frecventă la
persoanele cu tulburări interne.
Aspectul tenului acneic
– examenul vizual – pori dilatați inclustați cu comedoane, pustule acneice,
culoare cenușie.
– examen prin palpare – piele îngroșată datorită hiperkeratinizării, este
unsuroasă, se irită ușor la acțiunea factorilor mecanici, este foarte aderentă,
granulația este foarte neregulată, datorită comedoanelor, pustulelor, crustelor
și cicatricilor.
– Examenul cu lampa Wood – fluorescența este albicioasă.
– pH-metrul va indica un pH alcalin.
Acneea prezintă doua forme: superficială și profundă. În cabinetul cosmetic se
tratatează numai acneea superficială care poate fi comedoniană sau pustuloasă.
Acneea, fiind o afecțiune dermatologică, trebuie tratată cu grijă pentru a nu se
suprainfecta. Se va consulta medicul dermatolog, înaintea tratamentului
cosmetic, pentru asocierea lui cu tratamentul medical. Tratamentul aplicat
acestui ten se face numai cu avizul medicului dermatolog sau în colaborare cu
acesta.
Cele doua categorii de acne sunt:

 -acneea neinflamatorie (punctele albe si punctele negre);
-acneea inflamatorie (papule, pustule, nodule sau chisturi).
Punctele able
Punctele albe se formeaza cand infectia nu depaseste stratul superior al
pielii. Blocarea porului de la baza unui folicul de par de catre sebumul produs de
glandele sebacee, celule moarte si bacterii cauzeaza o umflatura la suprafata
pielii (un comedon inchis). Punctele albe se vindeca de regula mai repede decat
celelalte forme de acnee.
Oricat ar fi el de reliefat, un punct alb nu trebuie stors. Stoarcerea
presupune raspandirea infectiei.
Punctele negre
Punctele negre apar atunci cand porul se deschide catre suprafata pielii
(comedon deschis). Melanina din sebum oxideaza si capata o culoare inchisa.
Ca si in cazul altor forme de acnee, nu trebuie indepartate punctele negre
prin stoarcere deoarece inflamatia se va extinde.
Spre deosebire de punctele albe, cele negre au o durata de vindecare
mare, porul fiind partial blocat, sebumul se scurge incet catre suprafata.
Papula
este o inflamatie acneica de culoare rosie, fara varf. Ea indica faptul ca
inflamatia a spart peretele folicular si s-a raspandit sub suprafata pielii. Este o
mica leziune solida (maxim 5 mm) usor ridicata deasupra pielii.
Deseori o papula se transforma in pustule pe masura ce infectia se
dezvolta.
 Macula este pata rosie ce ramane dupa o leziune acneica vindecata. Poate
persista cateva zile inainte sa dispara.
 Nodulul este o leziune in relief, ca si papula, insa este caracterizat de
inflamarea mai in adancime a pielii. Poate duce la distrugerea tesutului, la
cicatrici si este foarte dureros.

 Chistul este o leziune ce contine celule albe, celule moarte si bacterii si se
intinde pana in adancimea pielii. Chisturile si nodulii apar de multe ori
impreuna, intr-o forma de acnee ce se numeste nodulochistica.

O dereglare în metabolismul glucidelor duce la creșterea glucozei în transpirație și astfel straturile superficiale ale pielii se impregnează cu glucide și devine un mediu bun de dezvoltare a unor microbi. În funcție de tulburările metabolice ale protidelor și glucidelor se pot deosebi două tipuri de ten: pletoric și cașectic.

TENUL CAȘECTIC
Denumirea vine de la“cașexie = atrofie generală”. Este cauzat de afecțiuni de ordin intern care influențează funcțiile metabolice ale pielii. Pielea este subțire, uscată, deshidratată și alipică, flască din lipsa de elasticitate, palidă (insuficient irigată) cu aspect de pergament.

Pielea deshidratata reprezinta o alterare a stratului superficial al epidermului, care este lipsit de apă. Lipsa de hidratare perturba functia pielii de bariera a in fata radicalilor liberi si a raditatiilor UV. Aceasta este o afectiune temporara si reversibila, cu conditia ca aceasta sa primeasca ingrijirea adecvata. 

Caracteristici 

Tenul deshidratat este intalnit frecvent la persoanele in varsta, atunci cand eliminarea apei este mai mare decat absorbtia ei de catre organism.

Cauze 

Tratamentul vizeaza rehidratatea pielii, incluzand un aport sporit de apa prin tehnici in straturile profunde ale pielii.

Pielea grasa este consecinta a doua probleme: hipersecretia de sebum si o cantitate marita de grasimi in tesutul adipos subcutanat.

Caracteristici 

Hiperactivitatea glandelor sebacee poate fi influentata de factori interni - tulburari nervoase, hepatice sau endocrine, precum si de factori externi - surmenaj, o alimentatie bogata in grasimi si glucide, ingrijire precare sau defectuoasa a pielii. 

Tipuri de ten gras:

Tenul gras uleios

In urma scurgerii libere a sebumului la nivelul pielii, tenul  devine uleios. Se caracterizeaza printr-o scurgere libera a sebumului la nivelul pielii, pori deschisi, aspect lucios, de culoare galbuie, cu granulatie neregulata. 

Aspectul tenului este urmatorul:

• la examenul vizual se văd porii deschiși (ca o coajă de portocală), aspect lucios, unsuros, culoare gălbuie (predomină cheratina în stratul superficial);
• la examenul prin palpare se simte o piele granuloasă; pielea este îngroșată; aderența este păstrată datorită cantității suficiente de grasimi fixe din țesutul subcutanat; pielea este elastică și fermă (opune rezistență la palpare).
• la examenul cu lama de sticlă sau foița de țigară lasă urmă grasă, se păteaza cu grasime. Uneori este aspră datorită sebumului uscat și a celulelor ce se descuamează (deshidratare superficială determinată de hidrofobie, în stare de seboree fiind hidrofob, iar în stare normală fiind hidrofil, această anomalie blochează circulația apei). Este o piele sensibilă la acțiunea factorilor mecanici. Sebumul instituie și un mediu prielnic pentru dezvoltarea microbilor și prezintă o receptivitate la infecții microbiene.
• PH-metrul pune în evidență un pH alcalin, deci un mediu favorabil dezvoltării unor microbi; de aici tendința de infectare a tenurilor grase neîngrijite corespunzător.

Tenul gras asfixic

Se datoreaza neingrijirii sau ingrijirii necorespunzatoare a tenului gras uleios, ceea ce determina activitatea pronunțată a glandelor sebacee. Se observa comedoane, culoarea pielii este cenusie, pielea este aspra si groasa.

Caracteristici: 

Uneori, comedoanele nu se exteriorizeaza ca puncte negre, sebumul se inchisteaza in piele si formeaza chisturi sebacee, care la palpare apar ca niste bataturi (induratii). 

Tratamentul urmareste, in primul rand, evacuarea comedoanelor pentru a elibera porii si a inlesni respiratia pielii. In al doilea rând, se urmărește refacerea aspectului pielii prin închiderea porilor. 

Observatii  

Alaturi de rutina de ingrijire, stilul de viata si mediul inconjurator sunt foarte importante in reglarea secretiei de sebum si intretinerea aspectului armonios al pielii cu tendinte de ingrasare. 

Climatul fierbinte si umed are ca efect producerea marită de sebum si transpirație pentru reglarea temperaturii corpului si, in consecinta, accentueaza problemele tenului gras. 

Un ten uleios, neingrijit sau care a primit un tratament neadecvat, poate evolua spre 

Tenul hiperhidratat este o consecinta a retentiei de apa in tesuturi si este specific persoanelor cu afectiuni cardiovasculare si cardiorenale.  

Caracteristici 

In cazul unor complicatii medicale este necesara administrarea tratamentului medicamentos. Complementar, va recomandam proceduri care sa ajute la drenarea lichidului din tesuturi si redarea supletii tenului. 

Pielea, in special cea a tenului, reflecta starea de sanatate a organismului. Un ten este analizat din trei puncte de vedere pentru a fi categorisit corect: 

In urma analizei, veti fi informata despre tipul dumneavoastra de ten si veti primi recomandari pentru procedurile si produsele care adauga prospetime chipului dumneavoastra. 

Tenul normal este considerat cel „ideal”, fiind caracteristic perioadei pre-pubertate, inainte ca modificarile hormonale si factori precum stresul, expunerea la soare sau alimentatia sa isi puna amprenta asupra aspectului nostru. 

Caracteristicile tenului normal 

Asadar, va puteti da seama daca tenul dumneavoastra este normal, daca acordati atentie felului in care se simte pielea si cum arata in diferite momente ale zilei. Pentru o caracterizare completa si recomandari profesionale, specialistii in domeniul dermatologie cosmetice va asteapta la Clinica Medissima. 

Culoarea pielii este determinata de pigmentul natural al fiecarei persoane, cunoscut sub numele de melanina. Organismul nostru secreta melanina pentru a proteja pielea de radiatiile UV. Cand apare un dezechilibru la nivelul secretiei de melanina, consecinta este hiperpigmentarea - aparitia petelor brune sau depigmentarea - pete deschise la culoare. 

Localizarea lor, cel mai frecvent, este la nivelul feţei, decolteului, umerilor, braţelor şi mâinilor, în unele cazuri chiar şi la nivelul coapselor şi al gambelor. 

Tipuri de pete pigmentare 

Potrivit statisticilor, 90% dintre persoane dezvolta această afectiune, insa doar 20% consulta un specialist in vederea tratarii problemei, de cele mai multe ori din considerente estetice. 

Cauze 

Netratate la timp, petele pigmentare se fixeaza in straturile profunde ale pielii, iar eliminarea lor devine mult mai anevoioasa. Folosirea produselor de protectie solara actioneaza preventiv si, in acelasi timp, pot avea efect benefic asupra petelor existente, cu conditia de a fi aplicate constant pentru o perioada indelungata. 

Pentru un tratament de specialitate si eficient, va recomandam sa apelati la dermatologi care va pot pune la dispozitie proceduri si produse adecvate sensibilitatii pielii dumneavoastra. 

Cuvantul „pletoric” este de origine greceasca si se traduce prin „surplus”. Un ten pletoric este determinat de o dereglare a metabolismului glucidelor. Cresterea glucozei la nivelul straturilor superficiale ale pielii favorizeaza depuneri excesive de sebum si transpiratie, precum si dezvoltarea microbilor.

Caracteristici 

Hipofunctia glandelor sebacee determina pierderea de apa din tesuturile pielii si deshidratarea epidermei. 

Distingem doua categorii de tenuri uscate: ten uscat din lipsa de grasime (ten alipic) si ten uscat din lipsa de apa (ten deshidratat). 

Caracteristici 

Tenul uscat poate fi o manifestare externa a unor procese interne sau consencinta unor actiuni care modifica in mod negativ procesele metabolice ale dermului si epidermului. 

Factori interni

Factori externi

Putem ajuta tenul uscat prin ingrijire atenta, cu produsele si tratamente care hranesc si hidrateaza pielea in profunzime.

Varicele sunt vene dilatate, proeminente, palpabile si vizibile la suprafata pielii, localizate la nivelul coapsei si al gambei. In stadiu incipient, sigurul disconfort al varicelor este de ordin estetic, iar tratamentul este de natura cosmetica. In lipsa unui tratament, pot aparea simptomele, iar insuficienta venoasa se agraveaza si poate deveni cronica. 

Tratament

In functie de marimea venelor, localizarea lor, simptomatologie si posibile afectiuni asociate, tratamentul varicelor poate fi:

Principalele metode terapeutice

Toate metodele de tratament comporta un grad de risc, de aceea, in urma consultului, medicii nostri vor avea o discutie detaliata cu dumneavoastra. Veti primi informatiile necesare si raspunsurile la toate intrebarile pe care le aveti legate de varice si tratamente, iar decizia terapeutica va fi luata de dumneavoastra, sub indrumarea medicului. 

De ce apar varicele 

In cele mai multe cazuri, exacerbarea venelor superficiale este rezultatul unei boli a sistemului venos din profunzimea piciorului, afectiune numita insuficienta venoasa. Datorita gravitatiei, cantitatea de sange din venele membrelor inferioare se mareste, determinind cresterea in volum a venelor superificiale ale piciorului. In timp, venele superficiale devin mai lungi, proeminente, sinoase, ingrosate si dureroase. Boala varicoasa poate fi congenitala, poate sa apara dupa traumatisme sau lovituri ale picioarelor, insa cauza a varicelor este functionarea deficitara a valvelor de pe traiectul venelor piciorului. Aceste valve au rolul de a permite sangelui sa circule dinspre laba piciorului spre inima, impiedicand astfel reintoarcea lui la nivelul piciorului (refluxul venos). 

Factori de risc pentru boala varicoasa 

Cauzele slabirea structurii peretelui venos

Indiferent de cauze, valvele venoase nefunctionale fac ca sangele sa stagneze la nivelul picioarelor, conducand astfel la cresterea presiunii in vene, urmata de dilatarea lor si aparitia complicatiilor bolii varicoase: durere, umflarea picioarelor, modificarea pielii la nivelul gambei, sangerarea, tromboza.  

VERGETURI

Vergeturile sunt rezultatul unui proces de rupere a fibrelor de colagen din stratul de sustinere si rezistenta al pielii. Ele pot aparea in diferite zone ale corpului: abdomen, pulpe, coapse, sani, partea superioara a bratelor si partea inferioara a spatelui. 

Desi ele nu reprezinta un risc pentru sanatate, este de inteles ca pentru multe persoane vergeturile reprezintă un motiv de îngrijorare din punct de vedere cosmetic si al imaginii personale, afectand stima de sine. De aceea, noi tratam aceasta problema cu grija, folosind cele mai inovatoare solutii. 

Cauze si stadii de dezvoltare

Vergeturile se formează in stratul mijlociu al pielii (derm), atunci cand pielea a fost intinsa prea mult sau brusc, sub efectul hormonilor sau a cresterii in greutate. Pe masura ce corpul creste, fibrele conjunctive din derm se intind usor. Cand cresterea se intampla brusc si forteaza elasticitatea pielii, apar rupturi la nivelul dermului, evidente la nivelul epidermei. 

Dezvoltarea lor depinde de intensitatea cu care pielea este intinsa in timpul cresterii, sarcinii sau a exercitiilor de forta menite sa dezvolte masa musculara. 

In prima faza, vergeturile arata ca niste striatii usor protuberante, de culoare rosie, violet, roz, maro rosiatic sau maro inchis, in functie de culoarea pielii. Pe masura ce fibrele rupte se inflameaza incercand sa se auto-repare, striatiile la nivelul pielii se estompeaza si aplatizeaza, in cele din urma devenind deschise la culoare, cu tonalitate argintie. Culoarea argintie se datoreaza grasimii aflate sub piele, care, in urma rupturii dermului, se intrevade straturile la nivelul epidermei, iar in locul vaselor de sange. 

In unele cazuri, aparitia vergeturilor poate fi un simptom al unei afectiuni medicale ce trebuie investigata, insa, in esenta, vergeturile sunt un tip de cicatrizare a pielii ce apare atunci cand epiderma nu mai poate reveni la forma initiala. 

Pielea este cel mai mare organ al organismului nostru, cu o activitate vitala complexa.  In compoziţia chimica a pielii intra: apa, substante anorganice (sulf, sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, etc), substante organice (proteine, hidrati de carbon si lipide), vitamine, grasimi, enzime. 

Tenul nostru evolueaza si se schimba, in functie de alimentatie, schimbarile hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzator, predispozitii genetice si nu numai. Un rol important il au si factorii externi: soarele, frigul, vantul, umiditatea, gerul, dar si factorii interni, cum ar fi odihna si stresul.

Toate acestea determina gradul de hidratare necesar, influenteaza nivelul de colagen si elastina, dar si atentie si ingrijire specifice - protectie solara, tratamente de curatare, proceduri pentru redarea fermitatii, luminozitatii si a aspectului ideal.  

Cea mai frecventa clasificare a tipurilor de ten se rezuma la patru categorii: normal, uscat, gras si mixt. Specialistii in dermato-cosmetica, insa, tin cont de o serie de factori care rezulta intr-o clasificare mai complexa, dupa cum urmeaza:  

In functie de metabolismul lipidelor 

In functie de metabolismul apei 

In functie de metabolismul proteinelor si glucidelor 

In functie de metabolismul varstei

In funcție de ordin vascular 

Valoarea PH-ului 

PH-ul masoara aciditatea pielii si trebuie sa se situeze intre valorile 4.5 – 5.5. Atunci cand PH–ul creste, aciditatea de la nivelul pielii distruge nu doar bacterii si microbi dauntatori, ci si agentii bacterieni buni. 

In urmatorul articol de blog - clasificarea in functie de tulburarile metabolismului pielii,  tratamentele si metode de ingrijirea recomandate fiecarui tip de ten.  

Termeni si conditiiANPC
Copyright Medissima @ 2019

MEDISSIMA

Medissima este o clinica inegalabila in Romania, prin prisma dotarilor tehnologice de ultima ora si a calitatii serviciilor oferite in domeniul esteticii medicale.

NEWSLETTER

Va rugam sa asteptati!

Va multumim pentru inscriere!

instagramfacebook-officialphone-handsetmap-markerlaptop-phonecross linkedin facebook pinterest youtube rss twitter instagram facebook-blank rss-blank linkedin-blank pinterest youtube twitter instagram