Dermatita atopică este o afecțiune cutanată inflamatorie, cu evoluție cronică, caracterizată in principal de prurit (mâncărime).
Dermatita atopică sau eczema, este reprezentată de disfuncția barierei cutanate, care permite interacțiunea ulterioară cu factorii de mediu.
Deteriorarea funcției de barieră a pielii apare ca urmare a:
Manifestarea clinică reprezentativă este mâncărimea (pruritul) care apare pe fond de piele uscată. Ulterior este acompaniată de leziuni eritematoase (roșii), uneori cu vezicule si cruste in suprafață. Acestea pot lua aspect de piele îngroșată (lichenificare) după o evoluție prelungită.
In funcție de vârstă și de localizarea leziunilor se clasifică în mai multe forme clinice: dermatita atopică infantila, a copilului și a adultului.
Dermatitei atopică are un caracter ondulant, cu perioade de acutizare si remisiune. Remisiunea spontană după vârsta de 5 ani, a fost descrisa la 40-60% dintre pacienți, cu episoade mai lungi de remisiune o data cu înaintarea în vârsta. Adulții cu dermatita atopică asociază frecvent astm, rinită sau conjunctivită.
Dintre complicațiile relatate de pacienți sunt de menționat, afectarea somnului și disconfortul major creat de mâncărime (prurit). Sunt descrise de asemenea si complicațiile infecțioase (bacteriene, virale, fungice) sau iatrogene – ca urmare a tratamentului cronic cu dermatocorticoizi.
Medicul dermatolog poate recomanda tratamentul potrivit pentru fiecare pacient, astfel încât confortul pacientului să existe chiar împreună cu acest diagnostic.
Diagnosticul se bazează pe examinarea clinica a pacientului si istoricul familial pozitiv. Daca medicul dermatolog remarcă o eventuală alergie va recomanda efectuarea unor teste specifice de către medicul alergolog. Semnele si simptomele caracteristice pentru stabilirea diagnosticului de dermatită atopică includ o evoluție cronica acompaniată de prurit (mâncărime), piele uscata si modificări de tip eczematos.
Tratamentul diferă în funcție de vârsta si de tipul de afectare cutanată. Pacienții sunt informați ca este o afecțiune care poate persista perioade îndelungate de timp. Prevenția constă în identificarea si eliminarea factorilor determinanți, precum și emolierea constantă a pielii . Aceste reguli de aur au scopul de a mari intervalul dintre episoade.
Elementele esențiale ale terapiei topice sunt: emolientele, dermatocorticoizii si inhibitorii de calcineurina;
Dermatocorticoizii se utilizează pe o perioada scurta de timp, zilnic pana se obține remisiunea apoi de 1-2x pe săptămâna; pacientul este informat că nu se recomandă oprirea bruscă a administrării, întrucât favorizează recidiva.
Inhibitorii de calcineurina sunt de asemenea indicați in tratarea episoadelor acute, cu o eficienta similara dermatocorticoizilor (nu sunt recomandați copiilor < 2 ani).
Terapia sistemica (corticoizi, imunomodulatoare, antihistaminice) este rezervată formelor severe de dermatita atopică sau refractare la tratamentele topice.
Masurile fizice includ fototerapia care este eficientă pentru faza acută și formele severe, însă impune utilizare limitată la copii.
Dermatita atopică este o afecțiune de durata (cronica) care nu poate fi vindecata, însă identificarea si eliminarea factorilor determinanți este cheia pentru păstrarea intactă a funcției de bariera a pielii, precum și pentru combaterea recidivelor. Medicul dermatolog poate găsi cea mai bună abordare terapeutică pentru fiecare pacient. În urma tratamentului, pacienții constată că pot avea confortul unui tegument bine îngrijit și bine tratat.
Sursă foto: https://www.narayanahealth.org/blog/atopic-dermatitis/